Una dintre cele mai răsunătoare anchete, de după 1990, a fost cea a privatizării Petromidia. Denumit Dosarul Rompetrol, cazul a fost instrumentat din anul 2005 și până anul acesta. Numele celui de care se leagă această anchetă este Dinu Patriciu, fostul politician și om de afaceri, decedat în anul 2014.

Jurnalistul Dan Andronic a lansat o informație în premieră, marți seara, în cadrul emisiunii România 9 de la TVR 1, dezvăluind că dosarul Rompetrol nu mai există. Practic, Alina Albu procurorul șef al Serviciului de Prevenire și Combatere a Criminalității Organizate din cadrul DIICOT a infirmat, pe 10 aprilie, rechizitoriul emis în 21 februarie în dosarul Rompetrol II în care au fost inculpate zeci de persoane. Motivul care a condus la această decizie: procurorul a identificat mai multe aspecte nelegale. Surse judiciare au precizat că procurorul de caz nu ar fi descris faptele pentru fiecare dintre cei inculpați în dosar. Drept urmare, inculpații au redobândit calitatea de suspect în acest dosar, iar speța va fi repartizată unui nou procuror pentru refacerea unor acte și pentru întocmirea unui nou rechizitoriu. Două dintre numele grele din acest dosar au fost dezvăluite de Dan Andronic. „Știți că s-au infirmat toate ordonanțele de urmărire (în cazul suspecților din dosar – n.red) asupra acelor cetățeni (George Philip Stephenson şi Nicolcioiu Alexandru – n.red) și au fost scoși de sub urmărire penală după opt ani? Deci celebrul dosar Rompetrol, de care sigur ați auzit, nu mai există”, a declarat jurnalistul.

Ziua în care a plâns Dinu Patriciu

Dinu Patriciu a fost reținut pe 27 mai 2005, după nu mai puțin de 13 ore de audieri. Procuroarea Adriana Cristescu este cea care a instrumentat, prima oară, acest dosar și l-a făcut să plângă pe Dinu Patriciu, atunci când a dispus încătușarea acestuia. Omul de afaceri a fost, însă, eliberat de Instanță.

În 2006, procuroarea a disjuns din cauza Rompetrol, aflată în instrumentare la DIICOT, un alt dosar privind modul de privatizare a rafinăriilor Vega şi Petromidia, în care erau ceretați Dinu Patriciu și Sorin Roșca Stănescu. Dosarul a stat la sertar timp de șase ani, așa cum avea să constate Inspecția Judiciară, în 2015, fără a se efectua vreun act de procedură penală. Din primul dosar Rompetrol, trimis în judecată în 2006, avea să fie disjuns cel care a fost denumit Rompetrol II, abia în anul 2016. Cercetate alături de Dinu Patriciu, au fost puse sub acuzare, încă din 2009, mai multe persoane, printre care partenerul său de afaceri, de origine americană, George Philip Stephenson și Alexandru Nicolcioiu, fost director general al Petromidia.

Sorin Roșca Stănescu și Sorin Pantiș, condamnați

 În dosarul iniţial, Rompetrol I, în care au fost trimise în judecată 12 persoane, în 2006, Curtea de Apel Bucureşti i-a condamnat definitiv, în octombrie 2014, pe fostul senator Sorin Roşca Stănescu, la doi ani şi patru luni de închisoare şi pe fostul ministru Sorin Pantiş la doi ani şi opt luni de închisoare, în ambele cazuri pedepsele fiind dispuse cu executare.

În cazul omului de afaceri Dinu Patriciu judecătorii au încetat procesul penal, ca urmare a decesului acestuia şi au lăsat nesoluţionată partea civilă legată de acesta.

Patru foști miniștri au scăpat

În dosarul Rompetrol II au fost cercetate 14 persoane, printre care patru foști miniștri, pentru care Klaus Iohannis a aprobat, în 2016, urmărirea penală: Mihai Tănăsescu, fost ministru al finanţelor în perioada 2000 – 2004, Dan Ioan Popescu, fost ministru al economiei şi comerţului în perioada 2003 – 2004, Sebastian Vlădescu, fost ministru al finanţelor în perioada 2005 – 2007, respectiv în perioada 2009 – 2010 şi Gheorghe Pogea, fost ministru al finanţelor în perioada 2008 – 2009. În acest dosar DIICOT ancheta presupuse fraude comise în dauna statului, de la momentului preluării Petromidia de către Dinu Patriciu și până la acordul de vânzare a rafinăriei către KazMunayGas (KMG).

Sechestru pe bunuri de 700 milioane de dolari

Tot în dosarul Rompetrol II au fost impuse două sechestre. Primul sechestru a fost pus în 2010 și a fost instituit de ANAF pe o parte din terenurile, echipamentele și acțiunile Rompetrol Rafinare, care operează rafinăria, dar și ale subsidiarelor sale. Al doilea sechestru a fost instituit de DIICOT în luna mai 2016 asupra bunurilor deținute de companie (două rafinării, Petromidia și Vega, rețeaua de benzinării), sechestrul ridicându-se la o valoare cumulată de 700 milioane de dolari.

În dosarul în care procurorii DIICOT au demarat cercetările în 2016, adică după 10 ani, au fost instituite sechestre de trei miliarde de lei atât pe acțiunile și activele rafinăriei Petromidia, KazMunayGas Internațional NV și SC Oilfield Exploration Business Solutions SĂ, cât și pe conturile unor persoane fizice. Reprezentanții celor trei entități au contestat sechestrul, însă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, marți, solicitarea înaintată de avocați.

 

Premieră în Justiție: interceptări ilegale ale SRI

În dosarul în care a fost ancghetat Dinu Patriciu a avut loc o premieră în Justiția din România. În mai 2007, Tribunalul București a admis plângerea omului de afaceri împotriva Serviciului Român de Informații și i-a acordat acestuia daune morale de 50.000 de lei.

Patriciu a acționat în instanța SRI, în februarie 2006, pentru interceptarea ilegală a telefoanelor. În februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a menţinut decizia Tribunalului. Avocatul omului de afaceri, Ovidiu Buduşan, a declarat, în fața instanței, că SRI a făcut interceptări fără un mandat dat de judecător.

 

Ioan Talpeș, acuzat în fața Comisiei Europene

Fostul partener de afaceri al lui Dinu Patriciu, George Philip Stephenson, a acuzat autoritățile române de abuzuri în dosarul Rompetrol, în plenul Comisiei pentru Securitate și Cooperare în Europa, pe 14 iunie 2017.

El a declarat: „Sunt punctul central al unei anchete făcute de procurorii români, care vor să mă condamne la închisoare și să-mi confiște proprietatea”. Afaceristul susținea că „acest lucru sa întâmplat deoarece oficialii guvernamentali s-au infiltrat și au influențat birourile procurorilor și judecătorilor”. Prin această modalitate, a adăugat Stephenson, cauzele penale sunt decise „nu în interesul justiției, ci mai degrabă să-și urmărească propriile scopuri politice și economice”.

Afaceristul a transmis că, în 2003, trei baroni i-au amenințat, pe el și pe Dinu Patriciu, că, dacă nu împart afacerea 50-50 „vor fi probleme”. Pentru că au refuzat, au început să apară articole negative în presă. Afaceristul a relatat că, în ianuarie 2004, generalul Ioan Talpeș, fost Consilier pentru Securitate Națională, a lansat un atac la televiziune în care i-a etichetat pe el și pe alți directori ai firmei drept „un grup criminal organizat”. Așa cum s-a dovedit, susține Stephenson, acuzațiile generalului Talpeș au fost doar primele dintr-o serie de atacuri de lungă durată care au culminat cu cele două dosare penale, Rompetrol I și Rompetrol II.

 

Rompetrol: prăbuşire în anii 90, tranzacţie record în 2007

Povestea Rompetrol a început în 1974, când firma a fost înfiinţată să reprezinte industria petrolieră românească pe piaţa internaţională. Înainte de 1989 era una dintre cele 45 de companii de export-import ale României. În 1993, Rompetrol a fost privatizată prin metoda MEBO, preluarea acţiunilor şi a managementului de către angajaţi. Proiectul a eşuat, cifra de afaceri a companiei scăzând în anii urmă- tori cu aproximativ 6 milioane de dolari anual.

1998: Patriciu şi Stephenson cumpără compania

În 1997, Dinu Patriciu în cunoaşte pe americanul Phil Stephenson, care tocmai punea pe picioare un grup de investiţii. În 1998, Patriciu, ajutat de grupul de investiţii condus de Phil Stephenson, preia Rompetrol, o companie care avea pierderi anuale de 1,5 milioane de dolari. Un an mai târziu, compania preia rafinăria Vega Ploieşti. La doar nouă luni după preluare, cifra de afaceri a rafinăriei Vega s-a triplat. Rompetrol devine Rompetrol Group BV Rotterdam (grup controlat de Dinu Patriciu) şi îşi mută sediul în Olanda. În 2001 Rompetrol cumpără acţiunile pe care FPS le deţinea la rafinăria Petromidia într-o tranzacţie totală de 615,5 milioane de dolari compusă din: plata a 50,5 milioane de dolari în contul FPS, asumarea datoriilor istorice de 340 de milioane de dolari şi obligativitatea de a face investiţii în valoare de 225 milioane de dolari în modernizarea rafinăriei. În urma tranzacţiei, Petromidia devine Rompetrol Rafinare.

2005: Compania se dezvoltă în alte ţări

În octombrie 2003, Guvernul Adrian Năstase, acceptă conversia datoriei Rompetrol Rafinare de 660 milioane de dolari în 22,8 milioane de obligaţiuni, convertibile în acţiuni. Scadenţa acestora a fost fixată pentru 30 septembrie 2010. În anul 2004, Rompetrol Rafinare este listată la Bursa de Valori Bucureşti. Profitul operaţional al rafinăriei creşte de peste 5 ori faţă de anul anterior, reuşind să atingă un nivel de 86,4 milioane dolari. Dinu Patriciu continuă dezvoltarea companiei şi, în anul 2005, cumpără reţeaua de benzinării Dyneff din Franţa, triplând cifra de afaceri a Rompetrol. De asemenea, grupul deschide filiale în Albania, Georgia, Rusia şi Ucraina.

2007: 2,7 miliarde de euro pentru 75% din companie

În luna august 2007 compania kazahă KazMunaiGaz a achiziţionat 75% din acţiunile Rompetrol Group contra sumei de 2,7 miliarde euro. Dinu Patriciu, fondatorul Rompetrol, controla, înainte de vânzarea participaţiei majoritare către compania kazahă, 80% din acţiunile grupului, iar partenerul său american Phillip Stevenson, restul de 20%.

În anul 2009, compania kazahă a achiziţionat şi restul de 25% din acţiuni. În 2010, statul român a reintrat în acţionariatul Rompetrol Rafinare, cu o participaţie de 44,69% din capital, ca urmare a conversiei în acţiuni a obligaţiunilor pe care KazMunaiGaz nu le-a răscumpărat până la data scadenţei.

În 2013, Guvernul României se decide să vândă 26% din acţiunile Petromidia către Rompetrol, cu condiţia ca Rompetrol să renunţe la orice alte procese împotriva statului român. În 2015, China Energy Company (CEFC) a semnat un acord de preluare a 51% din acțiunile KMG International (KMGI), fostul Rompetrol Group.

Averea lui Dinu Patriciu s-a evaporat în doar 10 ani

Arhitectul Dinu Patriciu a înfiinţat, în ianuarie 1990, prima firmă privată din România postcomunistă care avea ca obiect de activitate efectuarea de proiecte imobiliare. Anul 1998 a fost momentul în care s-a implicat în afacerea care l-a făcut celebru şi miliardar: Rompetrol.

Dinu Patriciu a fost cel care a intermediat privatizarea firmei petroliere româneşti către un consorţiu internaţional, el devenind preşedintele Consiliului de Administraţie. Anul 2003 l-a găsit cu o avere estimată la 300 de milioane de dolari, aproximativ 258 de milioane de euro, şi a fost plasat pe locul 7 în Top 300 Capital al celor mai bogaţi români.

În august 2007, Dinu Patriciu a vândut 75% din acţiunile Rompetrol Holding. În urma acestei tranzacţii a devenit cel mai bogat român, cu o avere de aproximativ 3 miliarde de euro. A fost cea mai mare sumă înregistrată în dreptul unui român în cei 28 de ani de democraţie, dar din acel moment afacerile lui Dinu Patriciu au intrat pe un trend descendent.

În 2013, cu un an înainte de moartea sa, averea lui Dinu Patriciu era evaluată de Capital la 250 de milioane de euro. În Top 300 Capital din anul 2017, averea familie Patriciu a fost evaluată la 100 de milioane de euro, ocupând locul 52 al clasamentului.

 

Partenerul american al lui Patriciu s-a retras pe o insulă în Caraibe

Fostul partener de afaceri al lui Dinu Patriciu, Phil Spephenson (51 de ani), s-a retras în Statele Unite după preluarea completă a Rompetrol de către kazahi.

În 2009, Stephenson şi-a deschis un restaurant, Phil’s Barbecue, în Houston, oraşul său natal. Restaurantul era specializat în fripturi de vită, cârnaţi şi grătare de pui. Potrivit presei de peste ocean, la acel moment Stephenson trăia pe insula St. Maarten din Caraibe. În 2010 însă, Stephenson a cumpărat, alături de un partener de afaceri, Robin Paterson, o insulă, Petit St. Vincent, din Caraibe, unde au construit un resort de lux. Phil şi Robin au cumpărat această insulă spectaculoasă în 2010 şi au investit în ea astfel încât să se păstreze moştenirea şi integritatea acesteia, dar în acelaşi timp să-şi exprime şi propria viziune“, se arată pe site-ul resortului Petit St. Vincent.

Potrivit celor doi proprietari, insula este locul de evadare perfect pentru oamenii de succes care au siguranţa necesară pentru a se rupe de toate pentru o vreme. O noapte de cazare pe insula lui Phil Stepehenson are preţuri începând de la 1.600 de dolari. „Phil este preşedintele Consiliului de Administraţie şi proprietarul majoritar al Freedom Resorts Ltd, compania care deţine Petit St. Vincent şi care operează insula privată. Nativ din Texas, a fondat şi a condus afaceri din domeniul petrolier şi al fondurilor de investiţii înainte de a-şi face exitul din aceste domenii şi de a se retrage în Caraibe. Phil a studiat politica şi apoi dreptul la Harvard. Hobby-urile sale sunt navigatul, cititul, gastronomia şi vinul, de cele mai multe ori în acelaşi timp“, se mai arată pe site-ul resortului.

 

Te-ar putea interesa și: