Au pus piciorul pe toate continentele. Au văzut ambele aurore, cea boreală și cea australă. Au dormit în deșert, au mâncat șoareci și au băut sânge de șarpe. Au amintiri cât alții într-o sută de vieți. Un bărbat adevărat și o femeie așijderea.

Cei doi fac un cuplu pe cât de atipic, pe atât de interesant. Ea, Stela, e româncă, are 59 de ani și e medic stomatolog. El, Axel, e neamț, a împlinit 70 de ani și, la bază, e fizioterapeut. Ea, în tinerețe, părea o sosie a lui Kim Basinger, iar el aduce acum cu Sean Connery. S-au cunoscut în Germania, în 1993, loc în care ea se stabilise din ’88, când a emigrat. „A fost pacientul meu”, râde doctorița amintindu-și de plombele pe care i le-a pus soțului ei. I-a unit o pasiune comună, turismul. Și ambii sunt de acord că cel mai important lucru e călătoria și nu destinația în sine.

„El m-a <corupt>… E un călător împătimit! Împreună am vizitat peste 100 de țări!”, numără, în cap, doamna doctor. „Eu am fost în 140. Cam puțin!”, contabilizează Axel, în limba engleză. Dar, în momentul când țârâitul telefonului întrerupe conversația, înjură, amuzant, neaoș românește. Axel și Stela Kohnen, acum retrași la țară, în comuna Snagov, au depășit de mai multe ori, în voiajele lor, ca număr de kilometri parcurși cu mașina, circumferința Ecuatorului. Mai e puțin până la 197, numărul țărilor de pe Terra. Apoi, cine știe?

Aperitiv cu sânge de cobră

Startul în aventura vieții lor l-au luat la Melbourne, în Australia, în primăvara lui 1999 și s-a încheiat acum patru ani, în 2013. Timp în care, în afară de conserve au mâncat și tot felul de bâzdâgănii. „Am mâncat și hamsteri în Ecuador, dar și șerpi în Vietnam. Habar n-am dacă mi-au plăcut… Mi-am șters din cap amintirea”, se uită în jos Axel. Doamna Stela e mai pragmatică: „Aveau gust de iepure!”. Își face curaj și neamțul: „Șarpele a fost ok, dar câine n-am avut curaj să mănânc. Recunosc, însă, că am băut sânge de șarpe! Ne-au scos o cobră de patru kile și doi metri lungime dintr-un sac...”. Pe Stela o umflă râsul: „Inițial, n-a vrut! Au început să-l laude că e bun pentru inimă, circulație, ficat, etc. Și el nimic. Când au spus că e bun la potență a dat paharul peste cap!”.

FOTO: Brazilia 2005. În vizită la băștinașii unui trib amazonian

Paralizați de frică, în Anzii Cordilieri

Bun, dar domnu’ Axel n-a poftit și la frumuseți exotice? Că tentațiile sunt mari prin străinătățuri... Medicul german se scarpină în cap: „I was under control!”. Cu frigul cum s-au împăcat, că au ajuns și în Alaska și în Antarctica. Culmea, cei doi cad de acord că cel mai frig le-a fost în America de Sud, chiar lângă Tropicul Capricornului: „S-a întâmplat în Peru... Eram la 4.400 de metri altitudine. Noaptea erau sub -25 de grade Celsius! În Alaska am fost vara și în Antarctica am stat puțin”. Iar cel mai teamă le-a fost tot în Peru. Stela Kohnen se înfiorează: „Eram la 5.000 de metri deasupra nivelului mării, în Anzii Cordilieri. A fost o ambiție a noastră să ajungem cu camionul la Laguna Llangadog care era pe la 3.000 de metri... În loc să ne luăm după hărțile noastre am urmat sfaturile unor localnici și am ajuns mult mai sus, pe un drum îngust cu curbe în ac de păr. Ne-am întâlnit cu un alt camion care venea din sens opus. Noi eram cu jumă- tate din roțile, de pe o parte, deasupra prăpastiei. Șoferul acela a fost extraordinar. A dat înainte și înapoi, pe lângă noi și a trecut. Eram așa paralizați de frică, că nu ne-a trecut prin cap să coborâm din mașină!”.

Atacați în Namibia

Au fost și atacați, într-un orășel din Namibia. Opriseră în fața unei bănci. Axel intrase în bancă și Stela s-a trezit cu un ciorchine de negrișori agățați de mașina care nu avea ușile încuiate. „Nu apucasem să le blochez. Le țineam așa, cu mâinile în cruce.... Am cedat, pe final. Mi-au furat camerele foto și video! Aveam eu un spray lacrimogen, dar era într-o borsetă... Noroc că aveam un cuțit de bucătărie pe bord și i-am amenințat. S-au speriat când am urlat: «I kill you!». Au aruncat camerele în mașină și au fugit!”, povestește voiajoarea. Distracție este că Axel, la întoarcere, nu știa nimic. A găsit-o transfigurată și tremurând. I-a luat ceva timp până i-a povestit pățania.

FOTO: Prietenii Stelei din tribul Himbas din Namibia

Zigzag pe glob

Nu le-a scăpat niciun continent, nici măcar Antarctica, pe care au pus piciorul plecând de la Usuhaia, din Țara de Foc. Au bătut cele două Americi de la Nord spre Sud și de la Est la Vest, plus, ca bonus, Caraibele. Australia, Noua Zeelandă și o sumedenie de insulițe din Pacific au fost de asemenea bifate. „Am pus piciorul și pe Insula Paștelui și chiar în Galapagos”, se mândrește Stela Kohnen. De Europa și Asia aproape că nu mai are rost să vorbim. Doar pe partea africană au rămas codași, dar și aici au ajuns în locuri pe care noi le vedem doar la Teleenciclopedia sau pe Discovery Channel. Cei doi pronunță denumiri exotice cu ușurința cu care noi spunem, de pildă, Teleorman. Axel învârte un glob pământesc pe care sunt înfipte o sumedenie de ace. „Ce e aici sunt doar locurile în care am fost împreună. Ce e înainte de Hristos, vă spune el…”, râde doctorița. Globul arată ca un arici.

FOTO: Doi temerari la Machu Picchu

Au trăit într-un camion 14 ani

Și, cu ce s-au deplasat? „90% din călătorii le-am parcurs cu un camion Mercedes 4x4. Axel l-a transformat într-o casă pe roți!”, e mândră Stela Kohnen în timp ce ne arată o forografie cu ei doi și camionul într-un popas în mijlocul unui deșert bolivian. Apoi, adaugă: „Noi am văzut lumea de sus în jos, nu ca marinarii, de jos în sus! Și, niciodată nu am părăsit mașina. A fost casa noastră aproape 15 ani. Mai veneam acasă câte o lună și apoi iar o luam din loc”. Și nu erau scumpe, costisitoare, astfel de voiaje? Doctorița dă din umeri: „Ce înseamnă costisitor? Că mănânci, te deplasezi cu mașina, că te uiți la un singur televizor, în loc de patru câte ai acasă? Călătoriile pe care le-am făcut noi sunt mult mai accesibile decât se crede! Mașina era dotată cu panouri electrice și aveam un tanc de apă cu filtre. Iar de mâncat, de regulă, am mâncat ce am gătit noi numai în mașină”.

FOTO: Deșertul Atacama și camionul cu care au parcurs de trei ori circumferința Ecuatorului

Cu bicicleta pe „Autostrada Morții”

De greu, sigur că le-a fost. Dar unde a fost cel mai dificil? Cei doi soți se sfătuiesc în germană. Concluzia e unanimă: „Am plecat de la Cuiaba, din Brazilia, până la Santarem, în mijlocul junglei amazoniene. Am parcurs 1.000 de kilometri în două săptămâni! Fără asfalt..., prin mâl! Eram doar noi doi...”. Dumnezeu i-a ferit de o pană, dar și atunci s-ar fi descurcat. „Toate accesoriile mașinii erau 100% mecanice. Aproape nimic electronic!”, povestește Axel Kohnen.

Ne mai arată o poză cu ei doi și cântărețul Gheorghe Gheorghiu: „E finul nostru și a fost cu noi în acea expediție, de la Montevideo până la Rio de Janeiro”. Dar cel mai periculos drum din lume l-au străbătut în Bolivia. „Se numește Carretera de la Muerte – Autostrada Morții. Camionul era prea lat și n-avea loc. L-am urcat cu bicicletele. 75 de kilometri!”, se înfrigurează doctorița.

FOTO: În Malawi , Stela Kohnen s-a speriat foarte tare

Călătorului îi șade bine cu agenția de voiaj

Acum, după sute de mii de kilometri parcurși pe roți și mai mulți decât atâția cu avionul, mai au planuri de călătorie? Amândoi oftează: „E un virus. Dacă îl iei, greu scapi de el... Dar, la un moment dat, obosești. Și nici nu mai poți înmagazina informații”. Soții Axel și-au vândut mașina și s-au stabilit la Snagov. Dar microbul voiajelor îl mai au. Și-au deschis o agenție de voiaj „VIP Busineess Travel”. „Încercăm să-i ajutăm pe cei care vor să facă voiaje exotice. Se poate și cu bani puțini și pe sume mari. Noi avem expertiza unor călătorii nu foarte scumpe”, spune doctorița convertită în tour-operator.