China se opune unui război nuclear. Xi Jinping a spus-o de nenumărate ori în ultimele zile: mai întâi alături de cancelarul german, Olaf Scholz, apoi, întâlnindu-l prima dată pe Joe Biden în ajunul G20. Xi – care s-a declarat ''extrem de îngrijorat de situația actuală din Ucraina'' – a definit poziția chineză ca fiind una ''clară și coerentă'': Beijingul speră într-o ''încetare a focului, în încheierea războiului și în deschiderea discuțiilor de pace''. Nu este un secret pentru nimeni că în palatele puterii din Piața Tian'anmen domnește nemulțumirea din cauza continuării unui conflict care implică transversal China, legată de Vladimir Putin printr-o ''prietenie fără limite''. Problema a revenit în prim-plan mai ales după zvonurile lansate de publicațiile Wall Street Journal și ale Financial Times, potrivit cărora nu doar comportamentul ''țarului rus'' ar pune China într-o poziție inconfortabilă. În luna februarie, șeful Kremlinului l-ar fi mințit chiar pe Xi Jinping cu privire la începutul iminent al războiului, punând în pericol viața a mii de cetățeni chinezi care locuiesc în Ucraina.

Nu este prima dată când liderul de la Beijing se distanțează de ''operațiunea militară specială'' a Moscovei. S-a mai întâmplat deja cu ocazia Organizației de Cooperare de la Shanghai, în Uzbekistan, prima apariție internațională a lui Xi de la începutul pandemiei. Contextul are importanța lui: Asia Centrală, un satelit al Rusiei de la dezintegrarea URSS, și-a exprimat în ultimele luni îngrijorarea cu privire la evoluțiile din Ucraina. Având în vedere că Ţara Soarelui Răsare depune de mai mulți ani eforturi pentru a-și spori influență în regiune, pentru Xi nu ar fi fost deloc convenabil să nu-și arate solidaritatea cu gazdele.

Punct de cotitură sau nu?

Același lucru este valabil și pentru summitul G20 din Bali. Beijingul își propune să exploateze capitalul politic al vizitelor în străinătate pentru a-și valida ascensiunea în panteonul marilor puteri. Mai ales că, după aproximativ trei ani de absență de la forurile multilaterale, călătoria lui Xi în Indonezia a coincis cu începerea unui al treilea mandat controversat ca secretar al PCC. China, în căutarea legitimității internaționale, pare să-l considere pe Putin un prieten incomod de care, în anumite circumstanțe, e bine să se distanțeze. Mai ales după pierderea neașteptată a orașului Herson. O înfrângere în Ucraina ar face ca ''țarul rus'' să fie total inutil scopurilor chinezești, deoarece Beijingul are nevoie de un partener carismatic cu care să înfrunte Occidentul și nu de un războinic învins și umilit.

Asistăm, prin urmare, la un punct de cotitură? Probabil ca nu. Mai degrabă Beijingul pare să continue pe linia obișnuitei ''ambiguități strategice''. La începutul războiului, ambasadorul chinez la Washington, Qin Gang, a clarificat că ''prietenia fără limite''' cu Putin este  mărginită de fapt de ''principiile Cartei Națiunilor Unite, de normele fundamentale ale legislației internaționale și ale relațiilor internaționale'' . Aceleași reguli care leagă Beijingul de Kiev. În conformitate cu Tratatul de prietenie și cooperare China-Ucraina și cu Declarația comună privind aprofundarea parteneriatului strategic (2013), guvernul chinez ''își reafirmă angajamentul necondiționat de a nu amenința, sau de a nu folosi niciodată arme nucleare împotriva Ucrainei'', precum și ''de a oferi garanții corespunzătoare'' de securitate ''în cazul în care țara ar fi ținta unui atac nuclear, sau ar fi amenințată de o agresiune cu arme nucleare'' Prin urmate, ultimul lucru pe care și-l dorește China este să fie amestecată în conflict.

Relații tensionate între Xi, Putin și Biden

Dar, în timp ce Xi tolerează din ce în ce mai greu intimidarea lui Putin, același Xi se teme în egală măsură de îmbrățișarea sufocantă a Washingtonului. Astfel încât, deși continuă să susțină ''suveranitatea tuturor țărilor'', Beijingul a împărtășit încă de la început îngrijorarea Rusiei față de manevrele NATO din Europa Centrală și de Est, care, printr-un joc de oglinzi, amintesc de activismul militar condus de americani în regiunea Indo-Pacifică. În deschiderea G20, președintele chinez a criticat Moscova declarând că ''problemele alimentare și energetice nu trebuie politizate, exploatate și folosite ca armă''. Numai că la scurt timp după aceea, a adăugat că ''sancțiunile și limitările unilaterale legate de cooperarea tehnologică ar trebui eliminate''. Referire clară la represaliile occidentale împotriva Rusiei și la războiul tehnologic lansat de Biden odată cu introducerea de noi restricții privind furnizarea de semiconductori avansați către China.

Împărțind acuzațiile în mod egal, gigantul asiatic încearcă să rămână ''super partes'' făcând, pe de-o parte, propuneri vagi de mediere, și aderând, de cealalată parte, la proverbialul pragmatism care caracterizează politica externă chineză de la sfârșitul erei maoiste: potrivit Beijingului, urmărirea intereselor transcende constrângerile ideologice și alianțele, un crez care îi permite gigantului asiatic să pară ''pro-rus'' doar atunci când îi convine. ''China este pregătită să colaboreze cu Rusia pentru a urmări o abordare bine coordonată în schimburile la nivel înalt și în diverse domenii, pentru a aprofunda cooperarea pragmatică și a facilita schimburile personale'', a declarat ministrul de externe Wang Yi în timpul întâlnirii pe care a avut-o cu Serghei Lavrov în Bali.

Întâlnirea cu Biden a servit la atenuarea tensiunii dintre cele două părți ale Pacificului. Mai ales în strâmtoarea Taiwan. Numai că sancțiunile SUA împotriva giganților tehnologici chinezi continuă, iar revenirea republicanilor în Parlament prevestește vremuri dificile pentru viitor.

Beijingul privește deja la alegerile prezidențiale din SUA din 2024, când Xi va fi în continuare ferm la postul de comandă. Posibil sine die. În Biroul Oval în schimb, cine știe, ar putea veni un alt Trump. Cel adevărat tocmai și-a anunțat candidatura cu o agendă sinocentrică care amenință, în cazul în care câștigă, noi tarife comerciale. Fără asigurări concrete din partea americană este puțin probabil ca China să riște să pună în pericol relațiile cu prietenii de la Kremlin. Acestea sunt doar presupuneri, desigur. Doar că până în prezent, poziția chineză a rămas ''clară și coerentă'': de la începutul războiului, Xi a vorbit și s-a întâlnit cu Putin de mai multe ori. Cu Zelenski, niciodată, notează ilfattoquotidiano.it.

(Traducerea Rador)