Europa dă în clocot. Alimentele de pe piață nasc o dispută uriașă

Europa dă în clocot. Alimentele de pe piață nasc o dispută uriașă sursa foto: EVZ

Consumatorii europeni sunt tot mai interesați de proveniența alimentelor pentru a sprijini agricultorii locali și culturile regionale, dar și pentru a evita confuziile create de etichetarea înșelătoare a produselor. Poate că și consumatorii români ar fi, dacă ar primi informațiile necesare.

Ministrul român al Agriculturii, Adrian Oros, a participat recent la o reuniune a miniștrilor UE, însă nu a furnizat nicio informație legată de ceea ce oficialii europeni consideră că este „o bombă” în materie de politică a consumatorilor. Pe site-ul Ministerului Agriculturii există un singur comunicat de la acea reuniune, care se referă la pescuit.

În 16 decembrie, Franța, Spania, Italia, Portugalia și Grecia au trimis Comisiei Europene o declarație comună, solicitându-i „să consolideze și să armonizeze legislația UE privind etichetarea de origine a alimentelor” și a subliniat că normele actuale ale UE nu sunt suficiente deoarece nu sunt obigatorii, scrie Politico.ue.

Etichetarea produselor alimentare  va fi o parte importantă a strategiei alimentare „Farm to Fork” a Comisiei, pe care autoritățile din Bruxelles intenționează să o dezvăluie în aprilie, anul viitor.

Ne puteți urmări și pe Google News

„În lumea deseori supusă cerințelor politicii UE, acesta este un caz bombă. De ani buni, birocrații UE de la Bruxelles însărcinați cu protejarea pieței unice și relațiile comerciale ale UE au avut o viziune slabă legată de etichetarea obligatorie. În ultimii ani, o asemenea etichetare a fost permisă doar ca măsură de criză temporară pentru a sprijini lactatele franceze și furnizorii italieni de cereale pentru paste”, scrie Politico.

Grecia susține că instituția europeană responsabilă, Comisia Europeană, ar trebui să armonizeze normele UE, astfel încât în ​​toată Uniunea să se aplice aceleași reguli privind etichetarea. Etichetele ar trebui să indice originea „ingredientului lor principal”, a spus Voridis, adăugând că acesta ar trebui să fie specific țării.

„Întreaga idee este că tot mai mulți oameni, în special consumatorii, vor să știe ce mănâncă și de unde provine", a declarat pentru Politico Makis Voridis, ministrul grec al Agriculturii.

Pentru Grecia, cele mai importante ținte de etichetare sunt iaurtul, brânza, vinul și uleiul de măsline, a spus Voridis.

În cadrul unei reuniuni a miniștrilor agriculturii din 16 decembrie, reprezentantul cipriot a declarat că Nicosia ar dori să aibă etichetarea obligatorie pe produsele vegetale procesate, în timp ce mai multe țări au subliniat importanța indicării originii mierii.

Cu toate acestea, nu toată lumea este de acord. În cadrul reuniunii  ministeriale, mai multe țări s-au opus etichetării originii mai stricte. Republica Cehă, Danemarca și Olanda au subliniat că schimbările ar putea submina piața unică și ar reprezenta o povară de reglementare suplimentară pentru producătorii de alimente.

Marii procesatori alimentari din UE, care se bazează pe aprovizionarea pe tot parcursul anului, din întreaga lume, sunt, de asemenea, ostili. „Astfel de reguli ar putea compromite disponibilitatea constantă, accesibilitatea și calitatea ofertei în întreaga UE”, a declarat Dirk Jacobs lobby-stul FoodDrinkEurope.

Ministrul Agriculturii din Grecia a refuzat vehement. „Am auzit acest argument: vrem o piață internă. Cine spune nu? Pentru a avea concurență liberă și cu adevărat o piață internă finalizată trebuie să furnizați informațiile. Deoarece consumatorii trebuie să poată decide, având toate informațiile pe masă”, a afirmat Voridis.

„Originea este cea mai importantă preocupare a consumatorilor la cumpărarea alimentelor, după cum a arătat un sondaj recent la nivelul întregii UE și peste un milion de europeni au semnat o petiție prin care au solicitat Comisiei să prezinte propuneri pentru creșterea transparenței originii alimentare”, a declarat Camille Perrin, reprezentantul unor asociații de consumatori.

Regula este simplă: dacă un producător de produse alimentare decide să pună originea alimentelor pe o etichetă, de exemplu, numind un produs „iaurt grecesc” sau „ciocolată belgiană”, dar ingredientul principal al acestui produs provine dintr-un alt loc, trebuie indicat clar (de exemplu: „iaurt grecesc cu lapte din România”).