Aleksandr Soljenițîn, omul care a dezvăluit ce a însemnat Gulagul sovietic. Care a fost contribuția acestui mare scriitor rus la cunoașterea istoriei contemporane?

Aleksandr Soljenițîn, omul care a dezvăluit ce a însemnat Gulagul sovietic. Care a fost contribuția acestui mare scriitor rus la cunoașterea istoriei contemporane?

Nu trebuie să fii vreun mare specialist în literatură universală ca să îți dai seama că literatura rusă clasică are un număr de ași: Fiodor Dostoievski, Lev Tolstoi, Boris Pasternak și Aleksandr Soljenițîn.

Aleksandr Soljenițîn a văzut lumina zilei la 11 decembrie 1918, undeva în zona rusă a Caucazului la Kislodovsk, în oblastia Terskaia.  Se naște deja orfan de tată, tatăl lui pierind într-un accident de vânătoare în iunie 1918. Rusia atunci era răvășită de începutul Războiului Civil.

La 6 ani, mama lui merge la Rostov pe Don. Nimic nu anunța, poate viața plină de privațiuni, epopeea marelui scriitor de mai târziu. Studiază științele exacte la Rostov, de la 18 ani, din 1936, dar, prin corespondență, urmează în paralel, Literele și Filosofia, la Moscova.

Aleksandr Soljenițîn, erou de front, condamnat ca sabotor în Gulag

Aleksandr Soljenițîn are  aproape 21 de ani când Stalin ocupă Polonia și aproape 23, când Germania atacă URSS. Este mobilizat și dovedește eroism și spirit patriotic deoarece spre finalul războiului, este deja căpitan. Numai că în februarie 1945, NKVD îi găsește în corespondența sa anumite remarci la adresa politrucilor din Armata Roșie care nu cadrau cu statutul de ofițer. Pe atunci, Codul Penal Sovietic avea un articol, 58, care condamna sabotajul. Lagărele sovietice aveau să se umple de condamnați numai în baza acestui articol. GULAG este prescurtarea instituției sovietice care administra taberele de muncă, adică lagărele: Glavnoi Upravlenie, Lagheri -Administrația Generală a Lagărelor. În limba rusă, azi, „lagheri” desemnează o tabără școlară de vacanță.

Soljenițîn, omul care a demascat sistemul concentraționar sovietic

Anchetat în clădirea celebră a NKVD de pe Lublianka din Moscova, Soljenițîn, intelectual fiind, ajunge mai întâi într-un lagăr special, „șarașka”, dintr-o zonă secretă a Moscovei. Acolo, deținuții savanți lucrau la proiecte pe care URSS să le folosească militar. Experiența de acolo o va descrie mai târziu în Primul Cerc, unul din romanele sale. Evident, simpla menționare a acestui tip de lagăr în mod public în URSS ar fi dus la execuție.

Pleacă în 1950, în Lagărul Karaganda, iar din 1953, primește domiciliu forțat în Kazahstan. Se vindecă de o tumoră malignă, experiență care îi va servi model pentru Pavilionul Canceroșilor de mai târziu.

Anul 1959, în contextul destalinizării demarate în 1956, este folosit să lucreze la O zi din viața lui Ivan Denisovici, Abia în 1962, Hrusciov permite apariția romanului.

În 1965, Brejnev ordonă confiscarea manuscrisului romanului Primul Cerc. Anul 1968 este decisiv. Scriitorul reușeste să microfilmeze manuscrisele romanelor Primul Cerc, Pavilionul Canceroșilor și Arhipelagul Gulag.

Soljenițîn lucrează la Roata Revoluției, romanul istoric despre revoluția rusă, iar în 1970, primește Nobelul pentru literatură. În 1973, atunci când dactilografa sa s-a sinucis în condiții necunoscute pentru că fusese constrânsă să dezvăluie unde era ascuns un exemplar al manuscrisului, Soljenițîn publică Arhipelagul Gulag. Cele trei volume arată experiențele sale dar și experiențele descrise în corespondența altor deținuți numiți „zek”.

Lumea este uluită. KGB, nume dat din 1954 NKVD-ului construise cu migală imaginea unei țări cu drepturi și libertăți, ori cceea ce descria Soljenițîn în Arhipelagul Gulag ajunge comparat de Occident cu lagărele naziste de concentrare.

Aleksand Soljenițîn, exilul și revenirea în Rusia post-sovietică

Scriitorul este expulzat în 1974, Va trăi 20 de ani în SUA, în statul Vermont. Prima soție îl părăsise când era în lagăr, cea de-a doua era deja cetățean american, cei doi având trei fii împreună. Soljenițîn, în 1990, îi cere lui Gorbaciov să îi publice Arhipelagul Gulag ca să ia în serios Perestroika. Soljenițîn a declarat că până să ajungă în Karakanda nu negase superioritatea ideologiei sovietice. Gorbaciov îi redă cetățenia în 1990, dar scriitorul abia în 1994, revine în Federația Rusă. URSS se prăbușise în 1991.

Aleksandr Soljenițîn a fost un adept al revenirii Rusiei la monarhie. a criticat epoca Elțîn, murind la 89 de ani, în momentul în care Vladimir Putin, în 2008, începea „trezirea” geopolitică a Rusiei.

Aleksandr Soljenițîn a murit la 3 august 2008. Din 1994, trăise într-o „dacha”, o casă rurală rusească tradițională, un mic conac din vestul Moscovei.