Pe parcursul vieții, un sistem imunitar sănătos ne apără de aproximativ 300 de răceli și nenumărate alte potențiale infecții. Răspunsul imun al organismului nu are neapărat scopul de a ne feri de îmbolnăvire, ci de a opri pericolul să ajungă la niveluri alarmante  în interiorul corpului.

Când suntem mușcați de un țânțar, acesta își injectează substanțele chimice în pielea noastră și începe să se hrănească. Nici măcar nu am ști că a fost acolo, dacă nu ar apărea o umflătură roșie și o mâncărime în acel loc, explică Emma Bryce, pentru TED-Ed, citată de Aleph News.

Deși neplăcută, umflătura este un semnal important că suntem protejați de sistemul imunitar, cea mai importantă formă de protecție împotriva infecțiilor și a bolilor. Mai precis, sistemul este o amplă rețea de celule, țesuturi și organe, care coordonează apărarea corpului împotriva oricăror amenințări la adresa sănătății.

Mecanismul de apărare al organismului este impecabil coordonat

Dacă sistemul imunitar nu ar exista, am fi expuși la milioane de bacterii, virusuri și toxine, care ar putea face ca ceva minor, precum o tăietură într-o foaie de hârtie sau o răceală, să devină fatal. Sistemul imunitar se bazează pe milioane de globule albe cu rol defensiv, cunoscute și sub denumirea de leucocite, ce își au originea în măduva osoasă.

Aceste celule migrează în sânge și în sistemul limfatic, o rețea de vase care ajută corpul să se curețe de toxine și deșeuri. Corpurile noastre sunt pline de leucocite: în fiecare microlitru de sânge există între 4000 și 11.000 de leucocite. Pe măsură ce se mișcă, leucocitele examinează constant sângele, țesuturile și organele pentru a detecta semne suspecte.

Tot acest sistem se bazează pe antigeni. Aceste urme moleculare de pe suprafața agenților patogeni și a altor substanțe străine sunt indici care trădează prezența invadatorilor. De îndată ce sunt detectate de leucocite, durează numai câteva minute până la declanșarea răspunsului imun protector al organismului.

Amenințările la care este supus corpul nostru sunt extrem de variate, așadar răspunsul imun trebuie să fie la fel de adaptabil. În consecință, organismul uman are diferite tipuri de leucocite pentru a aborda pericolele în moduri diferite.

În ciuda acestei diversități, leucocitele coordonează un atac din două direcții. În primul rând, fagocitele declanșează reacția imună prin trimiterea macrofagelor și a celulelor dendritice în sânge. Pe măsură ce acestea circulă, ele distrug orice celule străine întâlnite, pur și simplu consumându-le. În acest proces, fagocitele identifică antigenul invadatorilor și transmit aceste informații celui de-al doilea grup celular major responsabil cu apărarea, limfocitele.

Anticorpii, piesa de rezistență a barierei de protecție imunitare a omului

Un grup de limfocite numitecelule T pleacă în căutarea celulelor infectate ale corpului și le distrug rapid. Între timp, celulele B și celulele T ajutătoare folosesc informațiile colectate de la antigenii unici pentru a începe să producă proteine speciale, numite anticorpi. Aceasta este piesa de rezistență a sistemului imunitar.

Fiecare antigen are un anticorp unic, care se poate fixa pe el și poate distruge celulele invadatoare. La rândul lor, celulele B pot produce milioane de anticorpi, care ulterior circulă prin corp și atacă invadatorii până când este neutralizată cea mai gravă parte a riscului de boală.

În tot acest timp resimțim simptome familiare, precum febră și umflături, care sunt procese generate ca suport al reacției imune a organismului. Atunci când celulele corpului sunt deteriorate, ele eliberează substanțe chimice care provoacă în țesuturile din jur scurgerea unui fluid care provoacă umflături. Astfel sunt atrase fagocitele, care consumă invadatorii și celulele deteriorate.

De obicei, un răspuns imun va eradica un pericol în câteva zile. Nu ne va feri de îmbolnăvire, dar sarcina acestuia primară este să oprească primejdia să ajungă la niveluri periculoase. Printr-o supraveghere constantă în timp, sistemul imunitar mai oferă un alt beneficiu: ne ajută să dezvoltăm imunitate pe termen lung.

Atunci când celulele B și T identifică antigeni, ele pot folosi informațiile pentru a recunoaște invadatorii în viitor. Atunci când reapare o amenințare, celulele lansează rapid anticorpii potriviți pentru a o aborda înainte ca aceasta să afecteze alte celule. Așa putem dezvolta imunitate la anumite boli, cum ar fi varicela.

Bolile autoimune, o distorsiune a sistemului imunitar

Pe de altă parte, unii oameni au boli autoimune, care păcălesc sistemul imunitar, făcându-l să atace celulele perfect sănătoase ale corpului. Nu se știe exact ce anume le provoacă, dar aceste tulburări sabotează sistemul imunitar în grade diferite. Ele stau la baza unor boli grave ca artrita, diabetul de tip I și scleroza multiplă.

În cazul majorității oamenilor însă, un sistem imunitar sănătos va reuși să combată, pe parcursul vieții, aproximativ 300 de răceli și nenumărate alte potențiale infecții. Fără el, aceste amenințări ar degenera în pericole majore. În consrcință, data viitoare când vom răci sau ne va deranja mușcătura unui țânțar, să ne gândim la existența sistemului nostru imunitar. Îi datorăm de fapt viața.

Sursa: TED-Ed.