În vreme ce guvernele din întreaga lume caută soluții de a contracara așa-zisele „schimbări climatice” produse de activitățile umane, realitatea bate amenințător la ușă.
Sute de milioane de oameni din țările mai puțin dezvoltate se confruntă deja cu o criză de apă potabilă. Situația este din ce în ce mai gravă și ar putea duce în curând la conflicte devastatoare. Măsuri serioase la nivel mondial nu se iau, însă, probabil pentru că nu există o recompensă financiară suficient de atrăgătoare pentru marii sforari ai lumii. I ată ce scrie Jayati Ghosh pe site-ul Project Syndicate: „Oricât de gravă este problema poluării, nu trebuie să pierdem din vedere o altă catastrofă incipientă de mediu, care poate deveni în timp o sursă potențială de conflict: lipsa accesului la apa curată”.
Nu vă faceți iluzii că trăim pe o “planetă albastră”, în care mările și oceanele ocupă suprafețe mai întinse decât toate continentele la un loc, mai puțin de 3% din toată apa este dulce, iar o mare parte din ea este inaccesibilă (de exemplu, cea blocată în ghețari).
“Din 1960, cantitatea de apă dulce disponibilă pe cap de locuitor a scăzut cu mai mult de jumătate, lăsând peste 40% din populația lumii să se confrunte cu o criză a apei. Până în 2030, cererea de apă dulce va depăși oferta cu aproximativ 40%”. Î n aceste condiții, s-ar putea ajunge la conflicte între state, mai ales că două treimi din rezerve provin din râuri și lacuri care traversează frontierele naționale. Astfel de tensiuni se înregistrează deja în mai multe zone ale lumii.
„China, India și Bangladesh sunt blocate într-o dispută pentru Brahmaputra, unul dintre cele mai mari râuri din Asia. China și India construiesc masiv baraje, ceea ce face să crească temerea că are loc o deviere a cursului fluviului”. De altfel, Guvernul indian a folosit deja “arma hidrologică” împotriva adversarului istoric. Ca răspuns la atacurile teroriste, autoritățile de la New Delhi au deviat cursul unor ape pentru a pedepsi Pakistanul.
Dar nu numai relațiile dintre state sunt afectate, ci și coeziunea socială internă. „Tensiunile legate de apă sunt în creștere și în interiorul țărilor, între comunitățile rurale și urbane și printre consumatorii agricoli, industriali și casnici”. Lucrurile devin pe zi ce trece mai grave pentru că “rezervele de apă sunt din ce în ce mai contaminate de poluanți industriali, plastic și alte deșeuri, inclusiv umane.
În țările cu venituri medii, mai puțin de o treime dintre apele uzate sunt tratate; iar în țările cu venituri mici, ponderea este mult mai mică. Aproximativ 1,8 miliarde de oameni își iau apa potabilă din surse contaminate cu fecale”. Mai mult, criza de apă poate provoca și o criză de alimente. “Sectorul agricol – care reprezintă 70% din consumul total de apă la nivel global și până la 90% în țările cel mai puțin dezvoltate - este deosebit de vulnerabil.
Lipsa de apă face dificilă păstrarea animalelor, deoarece fiecare picătură trebuie păstrată pentru culturi sau consum uman. Zonele urbane sunt, de asemenea, în pericol. Anul trecut, Cape Town, Africa de Sud, s-a confruntat cu deficiențe de apă atât de severe încât a început pregătirile pentru o „zi zero”, când alimentarea cu apă ar fi putut fi oprită. Metropolele indiene sunt în aceeași situație.
Un raport guvernamental din 2018 a avertizat că 21 de orașe vor atinge curând nivelul zero în ceea ce privește apele subterane, o situație care va afecta cel puțin 100 de milioane de oameni”. Î n 2015, statele membre ale Organizației Națiunilor Unite au adoptat Obiectivele de dezvoltare durabilă, care includ dezideratul de „a asigura disponibilitatea și gestionarea durabilă a apei și a canalizării pentru toți”. Cu toate acestea, în ultimii patru ani, situația s-a deteriorat semnificativ, iar problema a devenit o bombă cu ceas. Întrebarea nu mai este dacă războiul pentru apă va izbucni, ci când...
Recomandările noastre
