Televiziunea de ştiri arabă va emite din Sarajevo, oraş încă afectat de conflicte interetnice.

Jurnalistul croat Goran Milic, o legendă a televiziunii iugoslave, susţine că sârbii sunt furioşi de arestarea fostului general Ratko Mladici. Dar nici nu pare să creadă că se va petrece vreun dezastru după asta. A urmărit cu atenţie, de la Sarajevo, ultimele evenimente de după capturarea fostului lider al armatei sârbe.

"Nu cred că oamenii mai văd vreun interes să facă ceva concret în legătură cu arestarea lui Mladici. Pentru că, până la urmă, ce ar putea să facă?", arată jurnalistul. Merge, mai degrabă, pe "pragmatismul" oamenilor din zonă. Goran Milic se află în capitala Bosniei cu un scop. Urmează să se ocupe, ca director de ştiri şi programe, de noul post Al Jazeera în limbile croată şi sârbă.

Reţeaua de televiziune cu mare trecere în lumea arabă, care a devenit faimoasă după atentatele de la 11 septembrie pentru mesajele pe care Osama bin Laden le trimitea în exclusivitate acolo, a decis să transmită în Balcani din mijlocul Bosniei Herţegovina, un stat încă măcinat de diferenţele dintre musulmani şi sârbi.

Într-un interviu acordat la Sarajevo pentru "Evenimentul zilei", Milic sugerează că existenţa unei importante comunităţi musulmane la Sarajevo nu a fost argumentul decisiv pentru care arabii au decis să se extindă în zona asta tulburată. A contat, spune directorul de programe, preţul mic cu care au reuşit să cumpere arabii un post local. Şi faptul că limbile vorbite în zonă seamănă, în ciuda graniţelor, atât de bine între ele, încât unii ar putea, dacă nu sunt atenţi, să le confunde. INTERVIU CU JURNALISTUL GORAN MILIC

"Vrem accente din Belgrad, accente din Zagreb, accente bosniace"

EVZ: De ce a ales Al Jazeera Bosnia Herţegovina şi nu o altă ţară din regiune? Goran Milic: Pentru că aici trei naţiuni majore formează ţara. Dacă proiectezi pe spaţiul iugoslav, vezi că bosniacii, sârbii şi croaţii reprezintă cam 70% din populaţia fostei federaţii. Şi, chiar şi azi, Bosnia Herţegovina este tot în centru. Vom extinde operaţiunile în Slovenia, poate până la Viena, iar în Est - Macedonia, poate pe viitor Albania şi Bulgaria. Aşa că Sarajevo este un loc foarte bine ales. Alegerea Bosniei ca centru a avut de-a face şi cu faptul că aici este o comunitate islamică importantă? Nu ştiu. Adică, de exemplu, voi aveţi Nova TV în România? Nu, avem PRO TV, din aceeaşi reţea, CME. Şi asta înseamnă că aveţi mulţi evrei acolo? Pentru că, dacă privim aşa, Nova TV e CME (Central European Media Enterprises - n.r.), al cărui şef e preşedintele congresului evreiesc (Ronald Lauder, acţionar majoritar CME şi preşedinte al Congresului Mondial Evreiesc - n.r.). Sosirea Al Jazeera în Bosnia nu a are deloc de-a face cu numărul mare de musulmani de aici? Nu ştiu. Poate da, poate nu. Dar dacă spui "Da", atunci identifici o reţea globală cu doar vreo două milioane de oameni. Şi cu siguranţă că nu ar deschide Al Jazeera în Balcani doar pentru două milioane de oameni. Cred că, în luarea deciziei, a mai contat şi faptul că postul local pe care l-au cumpărat nu a fost scump. Ca să cumperi un post TV în Belgrad sau în Zagreb, ar fi fost mai greu. În Zagreb nimeni nu ţi-ar vinde un post care acoperă local pe mai puţin de 50 de milioane de euro. La fel, în Belgrad. Iar aici, în Sarajevo, Al Jazeera l-a cumpărat cu mai puţin de un milion. Cu arhive cu tot, deci, practic l-au luat pe gratis. Era o staţie mică, puţini angajaţi, dar care acoperă aproape tot teritoriul Bosniei Herţegovina. Aşa că, tehnic, ăsta a fost principalul motiv pentru care au venit arabii la Sarajevo. S-au dus întâi la Belgrad, s-a luat în calcul că e un oraş mai mare, poate vine mai multă publicitate. "Look-ul nu contează"

Când aţi făcut angajări, a trebuit să ţineţi cont de diferenţele etnice din zonă? Luăm asta în considerare, dar în principal o facem din cauza numărului mare de limbi care se vorbesc aici. Apoi, mai poţi recunoaşte naţionalităţile reporterilor de pe post după nume şi prenume. Dar asta a funcţionat doar în cazul musulmanilor. Dar nu la toţi, pentru că sunt şi musulmanii care au aşa-zise nume creştine. În cazul meu, de exemplu, nimeni nu poate să-şi dea seama dacă sunt croat sau sârb. Pentru că Goran Milic poate să existe şi la Belgrad, de exemplu, el fiind sârb. Sunt cel puţin cinci Goran Milic acolo. Este un Goran Milic foarte bogat, care are un restaurant în California. Există numele Goran inclusiv la musulmani. Deci, luăm în considerare naţionalităţi diferite pentru limbile pe care le vorbesc. Vrem accente din Belgrad, vrem accente din Zagreb, accente bosniace. Look-ul nu contează. Pentru că nu mai face nimeni diferenţa azi. Există nişte aşa-numiţi experţi care se uită la televizor şi spun: "Ah, acest profil e tipic albanez. Acest tip arată exact ca un sârb" şi aşa mai departe. E incredibil, pentru că nimeni nu poate face de fapt diferenţa azi după look. Veţi face, pentru Bosnia Herţegovina, show-uri diferite pentru fiecare comunitate? Nu, e vorba strict de limbile pe care le înţeleg, în comun, toţi cei din zonă. De asta am inclus şi Macedonia, chiar şi Bulgaria.

SCHIMBARE

"Cei de 17 ani nu-i mai înţeleg pe ceilalţi"

La ce vă referiţi când spuneţi că e o chestiune ce ţine mai degrabă de limbile vorbite aici? Bulgarii care au acum peste 40 de ani prindeau - în comunism - semnalul televiziunii iugoslave. Şi cum programul era mult mai bun, se uitau la iugoslavi. Pentru că diferenţa de limbă nu e enormă, au început să înţeleagă limba. Când vorbesc cu un bulgar, eu nu am nevoie de un translator. Macedonenii şi bulgarii, ca limbă, pentru mine sunt mai apropiaţi decât slovenii. În timp ce oamenii din Zagreb sau Croaţia de nord înţeleg slovena mai bine decât macedoneana. Azi, diferenţele de limbă sunt mai clare decât credem. Mai ales pentru cei care vorbesc, de exemplu, croată pură. Dar mulţi dintre oamenii de aici au trăit, timp de 70 de ani, în aceeaşi ţară. Şi aveai, în comunism, o telenovelă produsă la Zagreb, dar în limba sârbă. Şi toată Iugoslavia se uita la ea. Sau aveai sport transmis de la staţii diferite din Iugoslavia. Sau dacă aveai un meci în vreo cupă europeană, într- o zi era un comentator din Serbia, apoi unul din Croaţia, fiecare cu limba lui.

Cât eşti tânăr, auzi şi înveţi limbile astea laolaltă. Şi începi să crezi că e una singură. Asta s-a schimbat abia după război. S-au închis graniţele şi s-a insistat pe puritatea propriilor limbi. Cuvintele se pierd şi de asta azi se văd diferenţele dintre limbile din regiune. Cei care au 17 ani acum nu mai înţeleg cum vorbesc ceilalţi.

DESTINE

"Acest război a făcut ca oamenii să fie diferiţi"

Postul va începe să emită în Balcani de-abia la toamnă. V-au cerut însă cei de la Al Jazeera să documentaţi, pentru celelalte posturi din reţea, arestarea lui Mladici? Da, am trimis nişte reportaje. Au fost trei transmisiuni. Şi cum găsiţi atmosfera de aici, acum, după arestarea lui Mladici? În primul rând, sârbii din Republica Srpska sunt furioşi. Sârbii din oraşele federaţiei sunt moderaţi sau îi sprijină pe restul. Şi mai sunt cei care, de dragul corectitudinii politice, acceptă faptul că Mladici e arestat şi aşteaptă ca şi croaţii sau bosniacii implicaţi să fie judecaţi. Ei bine, bosniacii nu aplaudă prea mult ce s-a întâmplat. Unii sunt fericiţi, cred că s-a făcut măcar puţină dreptate. Dar cei din Sarajevo nu-şi arată prea mult sentimentele legate de asta. Am văzut nişte imagini cu oameni care se uitau într-o cafenea la televizor când Tadici, preşedintele Serbiei, a anunţat că Mladici a fost arestat. Jumătate din cei aflaţi în cafeneaua de acolo nici măcar nu se uitau, nu comentau. Unii au spus "OK, e oricum prea târziu". Apoi mai e reacţia croaţilor, care e ceva de genul: "OK, Mladici e arestat. E deja ceva obişnuit, e diplomaţia foarte bună a sârbilor, e ceva strategic". Asta e una. Alta e că zic: "Da, l-au arestat. Şi câţi ani pot să-i dea? 20-25? Că doar şi pe Ante Gotovina l-au condamnat 24 de ani". Iar aici alţii răspund: "Cum poţi să-l compare pe Mladici cu Gotovina, când el doar şi-a apărat propria ţară“, ş.a.m.d. Aşa că eu cred că reacţia e mai mult sau mai puţin uniformă. Ceea ce arată că suntem diferiţi. Din cauza destinelor diferite, nu a mentalităţii. Pentru că de fapt acest război a făcut ca oamenii să fie diferiţi aici. A alimentat arestarea lui Mladici tensiunile dintre sârbi şi musulmani? Nu. Au fost câteva acte de violenţă, însă mai degrabă împotriva unor jurnalişti, în Republica Srpska. Li s-a reproşat: "Voi aţi făcut tot dezastrul!", lucruri dintr-astea. Nu cred însă că oamenii mai văd vreun interes să facă ceva concret în legătură cu arestarea lui Mladici. Pentru că, până la urmă, ce ar putea să facă? Dacă ar putea să facă profit din asta, ar face-o, fiţi sigur. Aici sunt oameni foarte pragmatici.

Corespondenţă din Sarajevo

Citiţi şi:

• Pe urmele "Măcelarului din Balcani". Supravieţuitorii vorbesc
• Naţionaliştii sârbi din Sarajevo plâng după Ratko Mladici: "Câteodată Serbia e mamă bună, altădată, mamă rea"
• Bosnia Herţegovina în imagini. O lume ruptă în două de război