Agricultura României, pe teren accidentat. Cum acordul UE-Mercosur pune la încercare fermierii

Negocierile dintre Uniunea Europeană și Mercosur au început încă din 1999, însă acordul final a fost semnat în 2019 și urmează să fie ratificat de parlamentele statelor membre. (sursă foto: European Newsroom)

Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și blocul Mercosur, care reunește Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay, a stârnit controverse în rândul fermierilor români. Dacă pentru unele sectoare industriale din UE, în special automobilele și tehnologia, liberalizarea comerțului ar putea aduce avantaje, agricultura românească se află într-un moment critic, confruntată cu provocări interne și externe care pot pune în pericol competitivitatea fermelor locale.

Negocierile dintre Uniunea Europeană și Mercosur au început încă din 1999, însă acordul final a fost semnat în 2019 și urmează să fie ratificat de parlamentele statelor membre. Acesta prevede liberalizarea treptată a comerțului între cele două blocuri economice, cu cote de import și mecanisme de salvgardare pentru anumite produse agricole. 

De exemplu, UE va permite importuri suplimentare de aproximativ 99.000 de tone de carne de vită din Mercosur, în condițiile unui cadru ce ar trebui să protejeze producătorii europeni.

Comisia Europeană susține că acordul va stimula economia prin exporturi mai mari de produse industriale în America de Sud și printr-o integrare mai puternică pe piețele globale. Însă fermierii români ridică semne de întrebare privind impactul asupra competitivității, standardelor și securității alimentare.

Competitivitatea agriculturii românești

Potrivit Iulia Blagu, președinta Asociației Naționale a Femeilor din Agricultură (ANFA), „competitivitatea este una ridicată” în prezent, în special în sectorul cerealelor. România exportă cereale nu doar în UE, ci și pe piețele non-europene. Ceea ce demonstrează că fermierii locali se pot adapta la norme comune. „Ceea ce face diferența în competitivitatea europeană este strict legat de ce face fiecare fermier, de modul în care își conduce ferma și de capacitatea de adaptare”, subliniază Blagu în cadrul unui interviu pentru Evenimentul Zilei. 

Totuși, lidera ANFA avertizează că liberalizarea comerțului prin acordul UE–Mercosur schimbă regulile jocului, iar sectorul cărnii de vită și agricultura vegetală mare sunt cele mai expuse riscurilor. 

„Este destul de greu să prevedem exact care vor fi pilonii cei mai afectați din agricultura românească, tocmai pentru că nu am fost consultați”, spune Blagu. Ea adăugă faptul că dialogul cu autoritățile române și europene a fost insuficient. „Nu am fost invitați nici de către conducerea negocierilor, nici la formularea unei poziții comune”, mai spune ea.

Costuri și diferențe

De asemenea, diferențele de costuri între fermele românești și cele sud-americane sunt evidente. Blagu explică: „Ei au costuri mult mai mici de producție, inclusiv prin accesul la pesticide care, în Uniunea Europeană, sunt interzise. Problema este lipsa de transparență și faptul că nu știm dacă regulile sunt într-adevăr egale și cum vor fi ele verificate”, a subliniat ea.

Bogdan Chiripuci, manager de Politici Agricole în cadrul Clubului Fermierilor Români (CFRO), completează tabloul cu date macroeconomice. „În 2024, România a înregistrat un deficit de peste 3 miliarde de euro în comerțul agroalimentar, ceea ce ar fi trebuit să constituie un motiv real de îngrijorare pentru strategiile sectoriale”, punctează el în cadrul unui interviu pentru Evenimentul Zilei. Deficitul reflectă incapacitatea industriei alimentare interne de a valorifica producția agricolă și expune fermierii la presiuni externe crescute.

Finanțare, ferme în scădere și schimbări climatice

Chiripuci semnalează că aproximativ o treime din fermele României au dispărut, se află în faliment sau sunt înregistrate în Centrala Riscurilor de Credit, în ultimii doi ani, iar cele rămase se confruntă cu provocări multiple precum secetă severă, volatilitate a prețurilor la inputuri, creșterea costurilor datorită conflictului din Ucraina și a schimbărilor climatice. 

„Fermierii români întâmpină probleme la valorificarea producției, în condițiile în care prețurile nu reflectă creșterea costurilor de producție din ultimii 15-20 de ani. Este o situație ce afectează profitabilitatea și sustenabilitatea fermelor”, explică acesta.

În plus, accesul la finanțare pe termen lung rămâne limitat, iar birocrația împiedică implementarea rapidă a proiectelor agricole și alimentare. Chiripuci insistă că este nevoie de „investiții reale în industria alimentară, nu doar fonduri blocate de proceduri complexe”, pentru a crea lanțuri de valoare adăugată și a crește competitivitatea pe piața europeană și globală.

Standardele UE vs. Mercosur 

Acordul UE–Mercosur ridică întrebări referitoare la trasabilitatea și standardele de siguranță alimentară. În timp ce Uniunea Europeană impune reguli stricte în ceea ce privește pesticidele, hormoni de creștere și metode de producție, fermierii români se tem că produsele sud-americane ar putea să nu respecte aceleași criterii sau să nu fie suficient controlate.

Iulia Blagu consideră că „nu știm cum va reuși Uniunea Europeană să gestioneze partea de trasabilitate și nici cum vor funcționa condițiile de salvgardare impuse prin acest acord. Întrebarea noastră este cine și ce organisme statale și europene vor controla aceste mecanisme?”. 

Bogdan Chiripuci adaugă exemplul soiei modificate genetic, „care este atractivă ca sursă de hrană pentru animale datorită costurilor mai mici de producție și pentru că, în unele piețe terțe, reglementările sunt diferite față de cele din UE, subiect care, în realitate, este unul controversat în dezbaterile comerciale ale blocului european”.

Diferențele de reglementare și cost de producție creează un dezechilibru competitiv. Bogdan Chiripuci spune că „în anumite sectoare agricole, diferențele de costuri între fermele europene și cele din afara UE sunt semnificative, ceea ce creează provocări pentru fermierii din UE”.

Strategii pentru adaptare și reziliență

Atât Blagu, cât și Chiripuci sunt de acord că adaptarea este esențială. Asocierea fermierilor, diversificarea culturilor și investițiile în calitate și trasabilitate sunt cheile pentru supraviețuire. Iulia Blagu recomandă diversificarea către culturi alternative, precum coriandrul, pentru reducerea dependenței de cereale și pentru reducerea vulnerabilității la fluctuațiile prețurilor globale.

Bogdan Chiripuci pune accent pe consolidarea lanțului agroalimentar și spune că „este esențial să investim în creșterea calității produselor agricole, să dezvoltăm lanțuri de valoare adăugată și să consolidăm atât sectorul primar, cât și prelucrarea internă, astfel încât fermierii să participe mai activ în etapele superioare ale lanțului agro-alimentar”.

Cei doi subliniază importanța unui dialog real între autorități și fermieri, pentru a evita decizii care sacrifică agricultura în favoarea altor sectoare economice. Iulia Blagu, de exemplu, evidențiază că „cu cred că există, în acest moment, studii de fezabilitate bine puse la punct care să ne arate ce înseamnă acest acord pe termen lung pentru agricultură. Se face diferența, pentru mulți fermieri, între supraviețuire și faliment”.

Între oportunități limitate și riscuri majore

Acordul UE–Mercosur poate aduce beneficii economice pentru industrii din afara sectorului agricol, însă pentru fermierii români, perspectiva este mai degrabă precaută. Lipsa de consultare, diferențele de costuri și standarde, presiunile comerciale și provocările interne fac ca supraviețuirea și competitivitatea fermelor să fie principalele obiective.

Experții avertizează că doar prin cooperare între fermieri, investiții strategice și politici publice coerente, agricultura românească poate rezista presiunilor globale și poate transforma provocările acordului UE–Mercosur în oportunități sustenabile pe termen lung.

Iulia Blagu rezumă situația simplu și direct prin faptul că „noi am atras atenția asupra acestor riscuri prin scrisori oficiale și prin poziționări transmise. Sperăm ca, pe viitor, dialogul să existe și să putem vorbi despre măsuri care chiar sprijină agricultura”. 

Bogdan Chiripuci completează cu privire la politica europeană și crede că „politicile agricole și negocierile comerciale trebuie să țină cont în mod real de interesele fermierilor și să asigure cadrul necesar pentru ca agricultura românească și europeană să rămână competitive, sustenabile și inovatoare pe termen lung”.