Aghiasma Mare se binecuvântează și se bea în Biserica Ortodoxă de obicei în două momente principale ale anului liturgic. Prima ocazie este în ziua de 1 ianuarie, cunoscută ca ziua Sfântului Vasile cel Mare, când se sărbătorește și începutul noului an bisericesc. A doua ocazie este în ziua de Bobotează, pe 6 ianuarie, când se comemorează Botezul Domnului în apele Iordanului.

Sărbătoare de Bobotează este asociată cu sfințirea apelor, iar aghiasma mare sfințită în această zi este considerată a avea proprietăți speciale de purificare și binecuvântare. Azi, de Sf. Ioan Botezătorul trebuie luată pentru prima dată.

Aghiasma Mare, cunoscută și sub denumirea de Apa Sfințită de Bobotează, reprezintă atât actul de sfințire a apei, cât și apa în sine după sfințire. Această apă specială de la Bobotează este numită "Mare" datorită puterii sale excepționale. Originile slujbei Aghiasmei Mari se găsesc în Ierusalim, locul unde se comemorează Botezul lui Iisus. S-a răspândit în continuare în Antiohia, Constantinopol și Asia Mică. Sfântul Simeon al Tesalonicului evidențiază semnificația Bobotezei. Subliniind nu doar reînnoirea Botezului Domnului, dar și reînnoirea Harului primit de fiecare creștin la propriul botez. O icoană cu imaginea botezului stă în biserică în aceea zi.

Slujba Aghiasmei Mari este mai complexă și mai solemnă decât cea a Aghiasmei Mici. Ea include cântări și rugăciuni care celebrează și glorifică Botezul Domnului în apele Iordanului. Un element esențial al slujbei este o profundă rugăciune de sfințire a apei, compusă de Patriarhul Sofronie al Ierusalimului în jurul anilor 634-638, adresată Sfintei Treimi și conținând o dublă invocare întreită a Duhului Sfânt pentru sfințirea apei.

Aghiasma Mare când se bea

Aghiasma Mare este consumată în mod tradițional pe stomacul gol, înainte de a lua anafura. În primele opt zile după Bobotează, adică până pe 14 ianuarie. Numărul opt simbolizează veșnicia și este singura perioadă în care agheasma se poate consuma fără necesitatea postului sau a spovedaniei. Este accesibilă chiar și celor opriți de la Împărtășanie. Oferindu-le întărire, speranță în pocăință, mângâiere și îndrumare pentru viitor.

Cu binecuvântarea duhovnicului și postind cel puțin în ziua precedentă, credincioșii pot bea apa sfințită, obținută prin dubla invocare a Duhului Sfânt, și în zile de sărbătoare.

În plus, în situații de boală gravă, cu pocăință și având acordul duhovnicului, se poate recurge la aghiasma mare.

Nu poate fi înmulțită

Este important de menționat că aghiasma mare, adusă de la slujba de Bobotează, este suficientă pentru întregul an și nu trebuie înmulțită.

Contrar superstițiilor, ideea că aghiasma mare adunată de-a lungul anilor sau de la diferite biserici și mănăstiri este mai puternică este neîntemeiată. Harul divin și darurile Duhului Sfânt nu se cumulează matematic.

Aghiasma mare de la orice lăcaș sfânt este îmbibată cu harurile dumnezeiești ale Duhului Sfânt și posedă puteri miraculoase: tămăduiește boli, protejează locuințele creștinilor de spirite rele, purifică mintea de gânduri negative și oferă credincioșilor salvare din pericole.

Cea mai puternică rugăciune

"Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, Unule Născut din Tatăl mai înainte de toți vecii, Lumină din Lumină, Care luminezi toate, Care nestricat Te-ai întrupat din Preasfânta Fecioară Maria și ai venit în lumea aceasta pentru mântuirea noastră. Tu însă nu ai răbdat să vezi neamul omenesc muncit de diavolul și pentru aceasta în luminata zi a dumnezeieștii Tale Arătări ai venit la Iordan, la păcătoși și la vameși, ca să Te botezi de la Ioan, fără de păcat fiind, ca să împlinești toată dreptatea și să speli în apele Iordanului păcatele întregii lumi, ca un Miel al lui Dumnezeu, să le iei asupra Ta și să ne mântuiești cu Cinstit Sângele Tău. Pentru aceasta Te-ai afundat în apele Iordanului, ai deschis cerul cel închis de Adam și Duhul Sfânt a venit peste Tine ca un porumbel.

Tu ai luminat și ai îndumnezeit firea noastră și dumnezeiescul Tău Părinte Ți-a vestit bunăvoirea Sa, pentru că ai împlinit voia Lui și ca un om ai primit păcatele și prin junghiere Te-ai gătit, după cum Tu Însuți ai grăit: „Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l primesc”, și, astfel, în această prealuminată zi, Tu, Doamne, ai pus începutul mântuirii noastre. Pentru aceasta toate puterile cerești se bucură și toată făptura se veselește, așteptând slobozire din stricăciune, zicând: „A venit luminarea, s-a arătat harul și izbăvirea, lumea se luminează și oamenii se umplu de bucurie. Să se veselească acum cerul, pământul și toată lumea să se bucure, râurile să salte, izvoarele, lacurile, adâncurile și mările să dănțuiască, că prin Dumnezeiescul Botez astăzi s-a sfințit firea lor. Să se bucure astăzi și adunarea oamenilor, că firea lor capătă astăzi starea cea dintâi, și toți să cânte cu bucurie: Este timpul Arătării lui Dumnezeu. Veniți cu mintea la Iordan să vedem priveliște mare: Hristos vine spre Botez, Hristos vine la Iordan, Hristos îngroapă în apă păcatele noastre, Hristos merge să caute oaia cea rătăcită și o găsește și o duce în rai.

Această taină dumnezeiască păzind, iubitorule de oameni, Doamne, învrednicește-ne pe noi, cei ce însetăm după glasul Tău, să venim la Tine, Izvorul cel pururea dătător de viață, să scoatem apa harului Tău și iertarea păcatelor și să trăim în veacul de acum în curăție și feciorie, în dreptate și cucernicie, așteptând nădejdea cea fericită și arătarea slavei Tale, a Marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru, pentru că nu ne mântuiești numai după faptele noastre, ci cu marea Ta milostivire și cu înnoirea Sfântului Tău Duh, în baia nașterii din nou, ca îndreptați cu harul Tău să fim moștenitori ai vieții veșnice în Împărăția Ta, unde ne învrednicește să slăvim, împreună cu toți sfinții, Preasfântul Tău Nume cu Părintele Tău fără de început și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin".