Evenimentul Zilei > Social > Agatha Bacovia sau cea care a salvat poezia bacoviană pentru noi
Agatha Bacovia sau cea care a salvat poezia bacoviană pentru noi

Agatha Bacovia sau cea care a salvat poezia bacoviană pentru noi

Muzeul Naţional al Literaturii Române organizează pe 8 martie 2016, la ora 13.00, evenimentul: Evocare Agatha Bacovia (1895 – 1981).

Despre Agahta Bacovia se va vorbi la Muzeul Memorial „George și Agatha Bacovia” din Str. George Bacovia nr. 63, sector 4, București. La eveniment vor participa: prof. univ. dr. Silviu Angelescu și prof. univ. dr. Lucian Chișu, iar amfitrion va fi scriitorul Ioan Groșan. Cu același prilej va avea loc un concert de muzică clasică susținut de Cvartetul Chromatic: Alexandra Rogalski (vioară), Ioana Ciolfan (vioară), Ovidiu Achim (violă), Emese Achim (violoncel).

Agatha Vasiliu-Bacovia (născută la 8 martie 1895, în Mizil, și decedată la  12 octombrie 1981, în București), născută Grigorescu, a fost soția poetului George Bacovia. A studiat Literele și Filosofia la Universitatea din București, a fost profesor secundar de literatură română la un liceu. A început să publice în 1918, în revista „Scena”, primele sale poeme sau opere în proză. Are marele merit de a fi avut grijă de poetul George Bacovia, zbătându-se ca opera acestuia să fie valorificată pe deplin.

A publicat multe volume:  „Armonii crepusculare” (1923), „Muguri cenușii” (1926), „Pe culmi de gând” (1934), „Terase albe” (1934), „Bacovia. Viața poetului” (1962), „Lumina” (1965), „Poezie și proză” (1967), „Cu tine noaptea” (1969), „Versuri” (1970), „Efluvii” (1977), „Șoaptele iubirii” (1979), „Poezie sau destin. George Bacovia. Ultimii săi ani” (1981).

Din păcate, marele public a reținut despre Agatha Bacovia că a fost o soție devotată, cea care păzea ca un cerber momentele în care soțul său scria poezii pentru a le salva de la distrugere. Se știe, George Bacovia, un hipersensibil, distrugea manuscrise, documente pentru a nu fi „răscolite” de alte minți, poate critice.

Muzeul memorial „George și Agahta Bacovia” este organizast în casa în care a locuit poetul, între anii 1933 – 1957 și a fost inaugurat în 1966. Sunt expuse manuscrise literare, obiecte şi documente ce au aparţinut poetului George Bacovia (1881 – 1957) şi soţiei sale, Agatha. În holul casei sunt prezentate fotografii de familie, acte personale (diploma de bacalaureat de la liceul din Bacău), cărţi din biblioteca personală. Sufrageria, cu mobilier, servicii de ceai, un vechi aparat de radio, redă atmosfera în care se primeau oaspeţii. Se mai pot vizita camera de lucru a poetului şi grădina din jurul casei. (sursa CIMEC).

Furtuni de primăvară

De Agatha Bacovia

O baltă grea, de smoală e cerul
Şi furtuna îmi spulberă grădina
Cu fragede zambile…
Sunt singură…
În suflet am numai amintirea
C-am tors din furca vremii
Un trist fuior de zile…

Simt cum se stinge visul
Sub feerii de raze,ce se topesc în neguri
Rămase din trecut…
Durerea mea-i asemeni
Cu moartea din petale,
Pe care vijelia
Se frânge-ntr-un sărut…

O, cine se strecoară cu ispitiri deşarte
În jurul meu să crească a plânsului vorbire,
Pe umeri să-mi anine
A deznădejdii mantă
Şi-n mâni
Să-mi furişeze
Potirul cu suspine!

(1924)