Dezvăluirea de miercuri, că Hunter Biden este anchetat, fiind suspectat de încălcarea regimului taxelor în legătură cu afacerile sale în străinătate, confirmă absurditatea cenzurii instituite de presă și Big Tech în Afacerea „Laptopul”.
Când New York Post a dovedit, pe 14 octombrie, că Hunter Biden i-a prezentat tatălui său, vicepreședintele SUA, pe un oficial al companiei ucrainene Burisma, anchetată pentru corupție, în ciuda dezmințirii lui Joe Biden, Facebook a anunțat că va elimina articolul, iar Twitter și-a împiedicat utilizatorii să-l distribuie.
Cei care au încercat, au fost suspendați. Chiar contul NY Post a fost închis pentru mai bine de două săptămâni.
Când ziarul american a continuat relatând că Hunter Biden a demarat în 2017 o firmă mixtă cu CEFC China Energy Co., și că a rezervat 10% pentru „Barosanul” (The Big Guy), media a ignorat în mod deliberat relatarea.
Puțin a contat că Tony Bobulinski, CEO-ul companiei, a confirmat afacerea.
În ultima dezbatere prezidențială, Joe Biden a numit povestea „o făcătură rusească” și a citat o scrisoare deschisă semnată de 50 de oficiali din serviciile de informații, dintre care unii se făcuseră vinovați de răspândirea falsului despre complicitatea Trump-Rusia.
Biden a mințit, iar Big Tech și media au aplaudat.
Acum, după alegeri, aflăm că în centrul întregii afaceri se află chiar laptopul boicotat.
CNN, care a minimalizat în octombrie istoria, a relatat miercuri că ancheta privind taxele se referă inclusiv la un cadou făcut lui Hunter Biden de Ye Jianming, fondatorul CEFC.
Fox News a relatat că laptopul, confiscat de FBI anul trecut, este elementul central a investigației împotriva lui Hunter Biden.
În loc să investigheze de la început acest caz, sau măcar să permită circulația relatărilor altora, presa și companiile tehnologice au boicotat-o.
Iată câteva exemple prezentate de Breitbart:
Facebook a anunțat că va alimina relatările pe această temă, așteptând „examinarea partenerilor terți pentru verificarea faptelor”. Rețeaua a calificat poveste drept „dezinformare”.
Această decizie a dat tonul restului companiilor din Silicon Valley și al presei „mainstream”.
Twitter a închis toate linkurile către articolul New York Post, și apoi a închis chiar și contul ziarului. De asemenea, a suspendat și conturile celor care au încercat să distribuie articolul, inclusiv pe cel al secretarei de presă a Casei Albe, Kayleigh MacEnany.
Justificarea Twitter pentru cenzură s-a schimbat mereu, de la afirmația că povestea este periculoasă la cea că implică materiale piratate cibernetic.
CEO-ul Jack Dorsey a recunoscut în final că platforma sa a greșit, dar a menținut contul NY Post închis timp de două săptămâni.
Echipa de campanie electorală a lui Biden va cita cenzura Facebook și a Twitter pentru a califica toată povestea drept dezinformare.
Washington Post
Wa-Po a sugerat că toată povestea este o dezinformare Rusiei, dat fiind că Giuliani era una dintre surse. Ziarul a scris că „avocatul personal al președintelui Trump, Rudolph W. Giuliani, a fost ținta unei operațiuni de influențare de către serviciile ruse”.
Un articol din Post îi sfătuia pe cititori să considere e-mail-urile lui Hunter Biden drept informații străine, „chiar dacă probabil că nu sunt”.
Wikipedia
Enciclopedia online a decis și ea să cenzureze afacerea. Breitbart a scris:
„Editorii au calificat recent NY Post drept «sursă lipsită de încredere» pe Wikipedia și au citat acest lucru drept un motiv suficient pentru a exclude orice mențiune a afacerii.”
Wikipedia a continuat să nu pomenească despre afacere, numind-o „interferență rusească” care a fost „dovedită”
New York Times
NY Times a încercat să discrediteze relatarea, afirmând că înșiși ziariștii de la Post se îndoiau de veridicitatea informațiilor pe care le publicau.
Fox News
Deși televiziunea a prezentat informațiile în mai multe reportaje, realizatorul Chris Wallace, care moderase prima dezbatere prezidențială, a descalificat relatarea, numind-o „total neverificată” și adăugând că Giuliani „nu este o sursă de încredere”.
CNN
Televiziunea a ironizat afacerea, iar reporterul media, Brian Stelter, a cerut mai multă cenzură din partea companiilor din Silicon Valley. El a numit povestea „un exemplu clasic al mașinăriei de presă a dreptei”.
Radioul Public Național
NPR, finanțat din banii contribuabililor, a ignorat afacerea, explicându-le ascultătorilor săi:
„Nu dorim să ne pierdem timpul cu povești neadevărate și nu dorim să irosim timpul ascultătorilor și cititorilor cu povești care sunt pure diversiuni.”