Sa ne amintim: pana acum cativa ani, PSD si PD erau acelasi partid. Desprins apoi, PD-ul s-a aliat cu PNL-ul si au invins PSD-ul la alegerile din 2004.

Anul acesta, zarurile iar s-au amestecat, cand PNL si PSD l-au suspendat pe Basescu prin niste metode aflate la granita legalitatii. Revenit la Cotroceni, presedintele, adica tatuca PD-ului, depune eforturi sa-l scoata din joc pe Tariceanu, apoi, in a doua faza, pe partidul Domniei Sale.

Nu este o lupta intre principii si idei politice, ci una in care castiga cel care stie cel mai bine sa-i divida pe ceilalti si sa se strecoare printre legile jocului.

Tipic pentru un sistem cu trei forte combatante, vesnic aliate dupa formula 2 contra 1, in care se intra in roluri prin rotatie. Se intampla ca la o masa cu trei picioare. Oricat de mult ai scurta un picior, masa ramane in echilibru stabil, dar toate farfuriile si paharele iti cad in poala.

Deseori, viata politica este comparata cu sahul. Sa ne amintim de pozitia de pat in care s-a aflat Basescu nu de mult. Presedintele era ca un rege inghesuit in coltul tablei si nu mai avea niciun patratel unde sa fuga, totusi n-a putut fi facut mat.

Acum, il tine pe Tariceanu in ceea ce se numeste sah etern: nici nu poate sa-l infranga, dar nici acesta nu prea are cum iesi din incercuire. Alaturi sta PSD-ul, un chibit care sopteste pe rand mutarile in urechea ambilor jucatori si asteapta sa intre la masa.

In sah, ipostazele descrise mai sus se termina prin remiza si-o strangere de mana. In politica, acest tip de deznodamant e imposibil. Marii barbati ai tarii stau cu capetele in palme, tocand la nesfarsit aceleasi mutari, iar tara se conduce de multe luni singura, ca o masina pe a carei pedala de acceleratie a fost asezata o caramida.

Puteti comenta la www.adriangeorgescu.ro