Adrian Georgescu: "In 2005, cetateanul Georgescu Adrian Costin, CNP 1700724423029, domiciliat in sectorul 2 din Bucuresti, a muncit".
In acelasi an, nici statul roman n-a stat degeaba: a calculat impozite.
Din acest efort ingemanat, la o distanta de doi ani - asa cum vi s-a intamplat si dumneavoastra sau urmeaza sa vi se intample -, acelasi cetatean primeste o scrisoare prin care Ministerul Economiei si Finantelor il instiinteaza ca are sa-i returneze vreo doua milioane de lei vechi.
E o senzatie minunata sa afli ca ai de primit niste bani, ca atunci cand gasesti in buzunarul unei haine pe care n-ai mai purtat-o de mult un sul uitat de bancnote. Nu stiu ce vor fi facut milioanele mele in acesti doi ani, daca au contribuit la asfaltarea unui metru de autostrada cu gropi ori s-au regasit in presul unei limuzine de ministru, sau poate au locuit temporar intr-un plic pasat pe sub masa spre un subsecretar de stat. Important e ca Puterea Fiscala era dispusa sa mi-i returneze, bineinteles fara vreo dobanda ori penalizare pentru intarziere.
Un datornic, atunci cand vrea sa se achite, iti aduce banii la usa ori, in cel mai rau caz, te roaga sa cobori la poalele blocului, ca e in trecere. Statul roman nu procedeaza asa. Fara sa te consulte, pe timpul tau, te programeaza intr-o zi anume, intr-un interval de doar patru ore, la Trezoreria sectorului de care apartii.
Depasind cu douazeci de minute acest interval, ajungand totusi in timpul programului, o doamna m-a anuntat ca am ratat de putin intalnirea cu propriii bani.
Acestia erau deja in drum spre Administratia Fiscala a sectorului, in cu totul alta parte, unde trebuia sa merg sa ma reprogramez. Intrebarea mea - „Nu ma pot reprograma prin telefon?” -, amplificata de microfonul fixat pe granita de plexiglas dintre cele doua lumi, a primit un raspuns ce putea fi citit doar pe buze, intrucat in sens invers sunetul nu razbate: „Nu. Urmatorul”.
A doua zi, dupa o asteptare lunga la poarta institutiei, in semn de respect pentru pauza de doua ore a functionarului roman, iata-ma in fata unui alt ghiseu. Prilej pentru a descoperi ca banii fugeau si mai iute de mine. Am primit programare in vederea unei reprogramari, peste cinci zile, cand extrem de ocupatul sef al Administratiei Fiscale urma sa-si dedice timp pentru a-mi semna cererea.
Apoi, neaparat in aceeasi zi, trebuia sa merg din nou la Trezorerie pentru a-mi incasa datoria. Acum, nu stiu ce sa fac. Sa continuu? Deja valoarea timpului pierdut e pe cale sa o depaseasca pe cea a banilor de recuperat. Sau poate la batranete voi primi o scrisoare de la autoritati in care sa scrie: „In aceasta tara v-ati pierdut timpul, nervii, sanatatea si banii. Dupa ce veti muri, prezentati-va la Trezorerie in vederea recuperarii. Aveti toata eternitatea la dispozitie”.
Comentati pe www.adriangeorgescu.ro
Recomandările noastre
