Coborând într-o dimineaţă la boxa din subsol să ia nişte mere pentru compot, madam Muşat de la parter a dat peste un grup de petrolişti americani care desfăşuraseră nişte hărţi pe butoaiele de varză şi-i ronţăiau din mere.
Astfel am aflat că în subsolul blocului nostru se descoperiseră imense zăcăminte de ţiţei, hidrocarburi, uraniu şi metale rare. „Gata cu ruşii! Nu mai depindem de ei“, a tunat nea Ghiţă, care nescăpând niciun episod din „Dallas“, ştia cum merg lucrurile în lumea plină de intrigi a afacerilor cu combustibili fosili. Ca urmare, la şedinţa de bloc am început să ne organizăm pe industrii extractive. Marcel a solicitat cotă triplă de ţiţei pentru Dacia lui cu consum ridicat şi a luat câteva kile de wolfram în talcioc, să studieze pe viu cererea şi oferta. Madam Muşat a decis să se lanseze în industria alimentară, inundând piaţa cu compot, deci a optat pentru hidrocarburi. Pentru a crea o reţea de desfacere, nea Ghiţă a luat legătura cu investitorii cu pălării texane care vin în fiecare dimineaţă cu căruţa să culeagă obiectele de fier de pe lângă bloc.
Săptămâna următoare însă, când am coborât, echipaţi cu târnăcoape şi cazmale, să începem forajul, surpriză! Am aflat că subsolul fusese concesionat de primărie pe 30 de ani către firma „Giany Exxon S.R.L.“ cu sediul în Crângaşi. Printr-un contract antedatat, Ascensorul S.A. concesionase liftul nostru unor căutători de diamante din Africa de Sud, iar ca să ducem gunoiul la ghenă aveam nevoie de viză pentru Marea Britanie. Cei câţiva soldaţi americani care îl căutau pe Osama printre borcanele cu murături ne-au avertizat să stăm departe de uraniu, dacă nu vrem să păţim ca Iranul. Nea Ghiţă a renunţat să poarte pălăria texană primită cadou şi a jurat că de acum se va uita, în semn de protest, doar la serialele turceşti de la Kanal D. Madam Muşat a organizat cu şoferii greci o falangă anarhistă la ea în apartament şi, când se îmbată, lasă robinetele deschise, inundându-i pe subcontractorii coreeni ai minei de stronţiu. Marcel şi-a închiriat garsoniera firmei italiene care asigură cateringul în bloc şi s-a angajat cercetaş de mare adâncime la „Giany Exxon“. Zilele trecute, ne-a trimis o scrisoare în care ne anunţa că în subsolul unui bloc din Veliko Târnovo a dat peste ceva ce pare a fi o pungă de gaze naturale şi ne-a întrebat dacă nu vrem şi noi. Nu i-am răspuns. Dacă n-am fost în stare să ne păstrăm şi să ne exploatăm propriile resurse, ce naiba să mai facem cu o pungă?
Comentaţi pe www.adriangeorgescu.ro
Recomandările noastre
