Într-un recent spot TV, copiii de pe ecran îi invită pe cei de acasă să vină în perioada Sărbătorilor la hipermarketul cu cele mai mici preţuri.
Mecanismul seducţiei este perfect pus la punct: melodia e sprintenă, decorul angelic, copiii-actori delicioşi. Dacă aş avea vârsta lor, m-aş agăţa de pulpana hainei unui părinte şi nu l-aş lăsa până nu m-ar duce acolo unde toate visele devin realitate... ...miracolul petrecându-se, bine- înţeles, contra cost. Copilul însă nu e încărcat cu asemenea probleme - puterea de cumpărare a familiei, raportul calitate/preţ al produselor, oferte promoţionale pentru lichidarea stocurilor -, el trebuie doar folosit ca o telecomandă pentru atingerea scopului, aducerea părintelui în ipostaza de cumpărător.
Cât timp mamei i se spune că numai cu un anume iaurt, ce asigură necesarul zilnic de calciu, odrasla ei poate creşte sănătoasă, lupta e inegală, dar cât de cât corectă. Cercetările au arătat însă că un copil de mai puţin de 8 ani e total lipsit de apărare din punct de vedere cognitiv şi psihologic în faţa publicităţii. El va lua de bune toate reclamele, pentru că oamenii mari spun întotdeauna adevărul. În lumea lui curată, orice este posibil, banii nu există şi e suficient să întinzi mâna ca să iei. De fapt, aceasta e marea perversitate a reclamelor adresate copiilor, că nu-ţi dau variante acceptabile de alegere. Poţi să fii ori un părinte dur, interzicând o plăcere celei mai dragi fiinţe, ori unul nepăsător la urmările pe termen lung asupra ei.
Un alt efect constatat în studiile legate de această temă este forţarea sexualizării timpurii. Prin crearea unui deplasat sentiment de apartenenţă la „lumea femeilor“ sau la cea a celebrităţilor, profitând de dorinţa fiecărui copil de a fi luat în seamă de către adulţi, fete aflate departe de vârsta pubertăţii sunt încurajate să se fardeze, să se încalţe în pantofi cu toc şi să se îmbrace în fuste scurte. Dacă aţi văzut vreodată o fată de 10 ani transformată în Lolită, nu se poate să nu vi se fi strâns inima, căci lumea parcă s-a mai murdărit un pic.
E cunoscută povestea fluieraşului din Hamelin, care, pentru că locuitorii unui oraş nu i-au plătit deratizarea, a plecat cântând cu toţi copiii urbei după el şi i-a ascuns într-o peşteră. Acelaşi lucru îl face zilnic, puţin câte puţin, publicitatea adresată direct copiilor de vârstă fragedă.
Este alegerea dumneavoastră ce vreţi să vedeţi în această chestiune: corupere sub masca unei veselii prietenoase, asigurată pe micul ecran de văcuţe blajine ori de vedete pop la 10 ani, sau pregătirea necesară pentru lumea consumeristă în care vor intra odată şi-odată. Eu sper doar ca, de la atâta eficienţă în abordarea noilor categorii de clienţi şi de la atâta încurajare a precocităţii, să nu prind vremea în care noună scutul va veni pe lume zbierând numele mărcii de scutece pe care o preferă. (articolul dezvoltat poate fi citit pe blogul autorului) www.adriangeorgescu.ro
Recomandările noastre
