Adrian Georgescu: "Un scrasnet de cauciucuri, un motor turat, o masina care se indeparteaza... apoi, brusc, vocile Beatles-ilor tasnind din intuneric ca o arteziana in pustiu: "Just let me hear some of that rock and roll music, any old way you choose it ...".
Asa incepea, pe vremuri, Poezia Muzicii Tinere, spectacolul lui Florian Pittis de la Teatrul Bulandra. In inima salii de langa Gradina Icoanei, la umbra pletelor in floare, au inflorit la randul lor, ghemuite pe cate-o bucatica de scena, mii de minuscule Romanii libere.
Acea voce a Teleenciclopediei, care ani de zile ne-a purtat intre imperiul incas, Florenta secolului al saisprezecelea, in care a creat Michelangelo, si provincia chineza Shansi, unde traieste o specie rara de pasare cu mot, a tacut definitiv si ne-a lasat in Romania unui prezent sterp.
Ce sistem tampit ne deverseaza zilnic in case, prin intermediul televizorului, filosofia ieftina a unor vatafi agramati si scalambaielile unor cantareti fara voce, dar infasoara in uitare cele mai vii spirite?
Tudor Gheorghe dezgroapa din cand in cand o comoara, o taraste pana in fata usilor noastre, apoi se reintoarce in singuratate. Radu Beligan isi poarta faptura de abur peste lemnul scenei, dupa care face o plecaciune si se retrage. Lucian Pintilie, emigrant in propria tara, scoate un film o data la trei ani, apoi tace.
Ca Domniile Lor sunt zeci de pietre pretioase la care Dumnezeu a lucrat cu ravna si migala, dar pe care noi le strivim sub talpa de parca am fi niste salbatici care pot fi pacaliti cu niste margele de sticla colorata. Nu simte nimeni cata durere si dezamagire se afla in aceste taceri care urla in culise, in timp ce pe scena bufonii isi fac de cap?
Dupa Gica Petrescu, Gil Dobrica, Octavian Paler si Adrian Pintea, un alt suflet bun si-a luat discret zborul spre tarile reci. S-a risipit lin, ca fumul unui Carpati de Sfantu Gheorghe ori ca murmurul corzilor de la sfarsitul lui „Yesterday”.
Il vom vedea mereu cu ochii mintii falfaind din brate peste scena plina cu inocenti, ca o specie rara de pasare pletoasa, declamand poezia „Sunt tanar, doamna” a lui Mircea Dinescu: „Sunt tanar, doamna, tanar, de-aceea nu te cred, oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara, desi arcasii cetii spre mine isi reped sagetile vestirii, sunt Pittis. Buna seara!”.
Comentati pe www.adriangeorgescu.ro
Recomandările noastre
