Reglementările de drept ale Uniunii Europene se opun obligării operatorilor de telefonie și furnizorilor de servicii de comunicații electronice să stocheze, la nivel general și nediferențiat, a datele de trafic și localizarea cetățenilor unui stat.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) atrage atenția asupra practicilor folosite de serviciile secrete și de parchetele care, pe vremea protocoalelor încheiate între SRI și PICCJ, au înregistrat numeroși cetățeni ai României, pe motiv de siguranță națională.

De asemenea CJUE se declară împotriva hotărârilor judecătorești bazate pe probe rezultate în urma unor înregistrări făcute în baza unor mandate de siguranță națională, după cum relatează luju.ro.

În susținerea argumentației sale, CJUE face referire la Directiva 2002/58 a Comisiei Europene privind confidențialitatea comunicațiilor electronice.

Actul normativ „nu autorizează statele membre să adopte, printre altele, în scopuri de securitate națională măsuri legislative care vizează limitarea domeniului de aplicare al drepturilor și obligațiilor prevăzute de prezenta directivă; (…) se opune reglementărilor naționale, care impun furnizorilor de servicii de comunicații electronice, în vederea protejării securității  naționale, transmiterea generalizată și nediferențiată către serviciile de securitate și comunicare a datelor despre trafic și localizare”;

De asemenea, directiva „împiedică măsurile legislative care le impugn furnizorilor de servicii de comunicații electronice, ca măsură preventivă, menținerea generalizată și nediferențiată a datelor de trafic și localizare”.

Înregistrările ar putea fi eliminate

Conform sursei citate, decizia CJUE are ca efect și posibilitatea eliminării din dosarele penale a unor probe realizată prin „conservarea generalizată și nediferențiată” de probe obținute de la furnizorii de servicii de comunicații electronice.

CJUE precizează astfel că Directiva 2002/58 privind „confidențialitatea și comunicațiile electronice trebuie să fie interpretată în lumina principiului eficacității și să impună instanței penale naționale să exclude probele obținute printr-o impune instantei penale nationale sa excluda probele „obtinute printr-o conservare generalizată și nediferențiată a datelor referitoare la trafic și localizare incompatibile cu dreptul Uniunii.

Cu alte cuvinte, instanțele care au ținut cont de probele și datele obținute de procurpri grație stocării acestor informații ar trebui să procedeze la excluderea lor. Singura situatie în care un stat poate stoca generalizat și nediferențiat adresele IP atribuite unei comunicații este atunci cand perioada este limitată la ceea ce este strict necesar.

Pe de alta parte, precizeaza CJUE, „în situațiile în care un stat membru se confruntă cu o amenințare gravă la adresa securității naționale care se dovedește reală si actuală sau previzibilă, acesta poate deroga de la obligația de a asigura confidențialitatea datelor referitoare la comunicațiile electronice prin impunerea, prin măsuri legislative, stocării generalizate și nediferențiate a acestor date pe o perioadă limitată la ceea ce este strict necesar, dar reînnobila în cazul persistenței amenințării”.