Adevărul a ieșit la suprafață, după mai bine de 100 de ani. De ce s-a scufundat Titanicul

Adevărul a ieșit la suprafață, după mai bine de 100 de ani. De ce s-a scufundat Titanicul Sursa foto: Sven Bachstroem | Dreamstime.com

Povestea Titanicului, vasul scufundat în aprilie 1912, este extrem de cunoscută în întreaga lume. Cu toate acestea, în jurul ei sunt multe necunoscute, iar cercetătorii continuă să afle noutăți legate de una dintre cele mai mari tragedii acvatice din istorie. După mai bine de 100 de ani, s-a aflat de ce s-a scufundat Titanicul, de fapt.

Pe 14 aprilie 1912, în jurul orei 23:40, celebrul vas Titanic a lovit un iceberg în Atlanticul de Nord. Vasul a început să se scufunde în urma ciocnirii, iar șansele pasagerilor de a se salva au fost extrem de mici. În numai trei ore, nava a dispărut cu totul sub ape. Incidentul este considerat unul dintre cele mai mari dezastre acvatice, în urma lui, două treimi din cei 2.224 de pasageri fiind declarați decedați sau dispăruți.

Cercetători din diverse țări au fost interesați de tragedia Titanicului și au efectuat diverse studii pentru a afla modul în care s-a produs incidentul. Cel mai recent a fost publicat în Physics World, iar concluzia este că nu există un singur factor responsabil pentru scufundarea navei, ci o combinație de evenimente tragice.

Cercetătorului Richard Corfield susține că nu există o singură cauză care să explice rapiditatea cu care s-a scufundat nava de 46.000 de tone. Specialistul a analizat deficiențele structurale ale navei și secvența de evenimente care au avut loc în noaptea de 14 aprilie 1912. În urma analizei, a concluzionat că Titanicul avea deficiențe structurale care au contribuit la scufundare, iar deciziile și acțiunile echipajului și ale pasagerilor din noaptea respectivă au jucat un rol important în desfășurarea evenimentelor.

Ne puteți urmări și pe Google News

Adevăratul motiv care a dus la scufundarea Titanicului

Anchetele efectuate în SUA și Marea Britanie în 1912 au arătat că dezastrul Titanicului a fost rezultatul unui cumul de factori. Printre acești factori se numără faptul că nava se deplasa cu o viteză prea mare, căpitanul Edward J. Smith nu a acordat suficientă atenție avertismentelor privind icebergurile, iar numărul insuficient de bărci de salvare agravat situația. La acestea se adaugă și lipsa binoclurilor pentru personalul de observare a icebergurilor și faptul că operatorul radio nu a transmis un avertisment important către căpitan.

Cercetătorului Richard Corfield susține că are atât concluzii matematice, cât și fizice. Dacă ar fi fost inundate doar patru compartimente, în loc de șase, nava nu s-ar fi scufundat, spune acesta.

Cercetătorul mai vorbește și despre condițiile climatice. Într-un moment în care temperaturile erau neobișnuit de ridicate în Caraibe, interacțiunea complexă dintre Curentul Golfului și Curentul Labradorului, împreună cu înălțimea excepțională a mareei cu trei luni în urmă, au dus la o concentrare crescută de iceberguri în apele din Nordul Atlanticului.

Toate aceste coincidențe nefericite la un loc, numite de experții în studiul dezastrului „cascadă de evenimente”, au stat la baza scufundării Titanicului.

„Chiar și cel mai bun plan din lume nu ar putea elimina în totalitate toți factorii care pot avea un impact negativ asupra designului și funcționării unei mașinării complexe precum o navă de pasageri imensă.

Uneori, un număr suficient de astfel de factori individuali se combină, iar cascada de evenimente devine suficient de amplă și complexă încât tragedia să nu mai poată fi evitată”, afirmă Corfield, potrivit studiului publicat în Physics World.