Nervii tociţi în sălile de judecată şi sutele sau chiar miile de euro pierdute în buzunarele avocaţilor ar putea deveni istorie dacă românii ar apela la mediatori.
Deşi Legea medierii - ca re îi scuteşte pe români de calvarul proceselor interminabile - a intrat în vigoare încă de acum trei ani, mulţi nici măcar nu ştiu că există, iar dacă au auzit de ea nu ştiu la ce foloseşte. Asta, în timp ce instanţele sunt pline până la refuz de cauze aflate pe rol, iar stocul de dosare nesoluţionate şi „reportate” de la un an la altul creşte considerabil.
„Din păcate, în România, medierea nu este prea cunoscută, iar oamenii nu ştiu ce înseamnă”, recunoaşte avocatul Roxana Boroş-Toti, membru al Centrului Avo caţilor Mediatori „Cristian Iordănescu”. Aceasta admite că, până acum, nimeni nu a apelat la ea pentru a-şi rezolva conflictele altfel decât în instanţă. “Concret, medierea este o soluţie alternativă prin care pot fi evitate atât procesele civile, cât şi cele penale, costă mult mai puţin, iar marele avantaj al acestei opţiuni este faptul că, la final, ambele părţi sunt câştigătoare şi rămân cu ceva în urma înţelegerii.
În timp ce, în cazul unui proces, întotdeauna cineva câştigă, iar altcineva pierde”, explică apărătorul. Astfel spus, medierea este o negociere care are loc în afara sălii de judecată şi se face în prezenţa unui specialist-mediator, iar înţe le gerea la care se ajunge este con sfinţită printr-un act care are va loa rea unui document cu „titlu exe cutoriu” (act care-i obligă pe cei implicaţi să pună în aplicare înţelegerea). În acest caz, părţile sunt scutite de plata taxei de timbru, a onorariilor avocaţilor sau a taxelor de expert.
Oamenilor nu le mai rămâne decât să achite onorariul mediatorului, „cu mult mai mic decât cel perceput de un avocat la proces. Taxa se ridică undeva la circa 500 de lei”, spun specialiştii. Deşi înţelegerea încheiată în biroul mediatorului nu are „greutatea” unei decizii a instanţei, „contractul” semnat de cele două părţi nu mai poate fi atacat la tribunal.
„Medierea este o soluţie alternativă prin care pot fi evitate atât procesele civile, cât şi cele penale, costă mult mai puţin, iar la final, ambele părţi sunt câştigătoare.” Roxana Boroş-Toti, Centrul Avocaţilor Mediatori „Cristian Iordănescu”
AVANTAJE Cu vecinul-hoţ de biciclete, la „împăcarea cu parafă”
Potrivit specialiştilor, românii pot apela la mediatori nu doar în cazul unor probleme civile (divorţ, conflicte legate de proprietate), dar şi în cauze penale în care sunt vizate infracţiuni cu grad de pericol scăzut (loviri, furturi, accidente rutiere, insulte, calomnii) - în general aşa-numitele „dosare uşoare” care aglomerează însă până la refuz instanţele. „Să luăm drept exemplu cazul în care descoperim că vecinul ne-a furat o bicicletă. Nu am vrea totuşi să-l dăm pentru asta pe mâna poliţiei şi să ajungă după gratii minimum trei ani.
Dar ar merita o pedeapsă, iar noi o despăgubire. Drept urmare, primul pas pe care trebuie să-l facem este să ne adresăm mediatorului. Nici măcar nu este nevoie să mergem cu vecinul de mână în faţa acestuia. Lăsăm datele lui de contact, iar specialistul se ocupă de «înţelegere». Un lucru este cert: medierea se poate face doar dacă ambele părţi sunt de acord cu asta”, explică specia liştii. Potrivit acestora, mediatorul nu va încerca să convingă pe nimeni că o anume variantă de înţelegere este bună. El va îmbunătăţi doar comunicarea între cele două părţi, astfel încât să poată negocia o soluţie unanim acceptată.
URMĂRI. Holurile tribunalelor vor deveni tot mai goale, atunci când oamenii vor decide să apeleze la mediere
Foto: Mihai Barbu
Mediere gratuită sau plătită de stat
„Legea prevede că acordul încheiat după mediere trebuie să fie în formă scrisă. Părţile vor decide însă la ce nivel rămâne documentul încheiat între ele: pot opta pentru un contract sau îl pot «legaliza» în instanţă prin hotărâre judecătorească”, adaugă mediatorii. Aceştia avertizează că, în cazul în care una dintre părţi încalcă prevederile incluse în contractul încheiat la mediator, cealaltă parte, care se consideră „vătămată”, se poate adresa instanţei.
Cât despre onorarii, acestea variază în funcţie de durata negocierilor (care poate merge de la o săptămână la o lună), de complexitatea cazului şi, nu în ultimul rând, de veniturile clientului. „Până acum am făcut doar practică... Dar au fost dosare pe care le-am soluţionat gratuit sau am încasat două, trei ori maximum cinci sute de lei. (...) În primul rând, potrivit legii şi practicii europene, în cazul persoanelor cu venituri mici, statul plăteşte costurile medierii. În al doilea rând, nu este nici în interesul nostru să cerem sume mari de bani, pentru că oamenii nu ar mai avea niciun interes să ne caute şi ar merge să ceară ajutor avocaţilor”, arată specialiştii.
Pe de altă parte, medierea nu ajută doar cetăţenii, ci şi pe judecători, pe care-i „scapă” de zeci de procese în care ar trebui să se pronunţe zilnic. „Dacă numărul de dosare aflate pe rolul instanţelor va continua să crească în acelaşi ritm de până acum, vom ajunge la un blocaj. Poate acesta este şi motivul pentru care medierea este promovată şi în proiectul noului Cod de Procedură Civilă. Mai exact, actul normativ îi obligă pe judecători să îndrume părţile din proces să apeleze la mediere, ca mijloc alternativ de rezolvare a litigiilor. De altfel, aşa se întâmplă în toată lumea civilizată”, au conchis mediatorii. Europa, cu un pas înaintea României România a preluat modelul european al medierii, despre care speci aliştii spun că ar fi inspirat, la rân du-i, din cel aplicat de multă vreme în SUA. Potrivit datelor oficiale, în majoritatea statelor din Europa medierea este facultativă. În timp ce în Bulgaria contractul de mediere poate fi, de fapt, doar o înţelegere verbală, acest lucru nu este valabil şi în restul Europei. În Norvegia, judecătorii au dreptul să fie simultan şi mediatori, în timp ce în Serbia se cer cinci ani de experienţă în domeniul medierii pentru a deveni „mediator cu acte în regulă”.
Medierea a reprezentat un real suc ces în Slovenia, acolo unde - potri vit ultimelor statistici date publicităţii în 2007 - peste 1.500 de cauze au fost soluţionate prin in ter mediul medierii. Austria este însă prima ţară de pe bătrânul continent în care profesia de mediator a fost recunoscută printr-un act al parlamentului. Majoritatea statelor europene au adoptat reglementări în domeniul medierii începând cu 2003. Cum vă alegeţi mediatorii? Până când judecătorii vor ajunge să ne recomande mediatori, iată cum ne putem alege unul. Calea cea mai simplă este internetul. Chiar Ministerul Justiţiei a publicat pe pagina sa de internet (http://www.just.ro) Tabloul Mediatorilor: o listă cu numele specialiştilor în mediere din fiecare judeţ, numerele de telefon la care aceştia pot fi găsiţi, adresele birourilor de mediere, dar şi adresele de e-mail la care cei interesaţi se pot înscrie pentru negocierea asistată de specialist.
De ajutor poate fi şi Uniunea Centrelor de Mediere din România (UCMR), disponibilă la adresa www.ucmro.ro. Alte site-uri utile mai sunt: www.promedierea.ro, www.mediere.org.ro, www.fdc.org. ro. Mai mult, în Capitală funcţionează Centrul Avocaţilor Mediatori (CAM) “Cristian Iordănescu”, reprezentat de avocatul Alina Gorghiu şi înfiinţat la iniţiativa a şapte avocaţi care au urmat cursuri de specializare în mediere.
Informaţii despre CAM pot fi găsite la adresa: www.avocatmediator.ro. Cei cărora li se pare dificil să acceseze aceste site-uri, pot găsi un mediator pentru a-şi rezolva problemele chiar şi printr-o simplă căutare pe google. La nivel naţional există peste 800 de mediatori autorizaţi, dintre care 204 doar în Capitală, conform tabloului mediatorilor autorizaţi.
„Până acum, am făcut doar practică... Dar au fost cauze pe care ori le-am soluţionat gratuit, ori am încasat onorarii de maximum 500 de lei.” avocat specialist în mediere
DE REŢINUT Plusuri şi minusuri ale medierii
Potrivit specialiştilor, medierea are mai multe avantaje şi un singur dezavantaj. Iată care sunt, în opinia avocaţilor, punctele “forte” ale acestui tip de negociere: Medierea acoperă conflictele civile, penale, dar şi comerciale; Ambele părţi obţin un câştig în urma înţelegerii la mediator; Se reduc cheltuielile şi timpul pierdut în instanţă;
Problemele intime dintre părţi ră mân private, în lipsa “asistenţei” numeroase din sala de judecată; Se poate apela la mediere atât înainte de a ajunge în faţa judecătorului, cât şi după, situaţie în care procesul se suspendă. “Singurul dezavantaj este, momentan, scepticismul românilor, care nu sunt familiarizaţi cu o astfel de procedură”, spun specialiştii. PROFESIE LIBERALĂ „Mediatorul nu trebuie să fie jurist”
Medierea este una dintre cele mai noi profesii liberale, astfel că orice persoană cu studii superioare poate să devină mediator, dacă urmează cursurile de formare, promovează examenul scris şi pe cel oral, obţinând astfel certificatul de absolvire. Cei interesaţi pot urma astfel de cursuri în Capitală sau în municipiile Timişoara, Cluj-Napoca, Craiova şi Iaşi.
Cele mai cunoscute organizaţii care oferă certificate de mediatori sunt: Asociaţia Pro Medierea şi Fundaţia pentru Schimbări Democratice (ambele cu sediul în Bucureşti), Centrul de Mediere Craiova şi Asociaţia pentru Dialog şi Soluţionarea Disputelor din Iaşi.
Recomandările noastre
