„Evenimentul zilei” vă propune o incursiune în conținutul cursului opțional care se studiază la școală din 2005. Subiectul de astăzi este legat de sănătatea reproducerii: corpul uman este asexuat, iar avortul e o crimă. În România anului 2013, 10% din mamele care au născut au fost adolescente, potrivit statisticilor oficiale. Aproape 20.000 de tinere au născut până la vârsta de 19 ani. Dintre acestea, peste 700 aveau, la momentul naşterii, sub 15 ani. În același an, au fost înregistrate 7.611 de întreruperi de sarcină, realizate de tinere cu vârste de până la 19 ani.

Tot în 2013, ocupam primul loc la numărul de noi diagnosticări cu HIV în rândul tinerilor cu vârste între 15 și 24 de ani. Totodată, 10-15% din copii sunt obezi sau supraponderali, motiv pentru care numeroși medici au somat practic Ministerul Sănătății să facă ceva pentru imprimarea încă de la vârste fragede a unor deprinderi sănătoase.

Aceste cifre care mențin România de ani buni în topuri nedorite ne-au determinat să aducem în atenția publică un subiect de mare importanță pentru părinți, elevi și educatori și anume nevoia unei educații pentru sănătate ca politică socială, incluzând aici și educația sexuală. Cu atât mai mult cu cât, recent, a avut loc în spațiul public o controversă referitoare la ceea ce ar trebui sau nu să învețe un copil la această materie și dacă e bine sau nu ca ea să rămână opțională

 Un lucru ar trebui spus de la bun început: educația pentru sănătate, inclusiv cea sexuală, începe în familie, de la vârste mici. Părinții care vor să contracareze efectele massmedia asupra deciziilor pe care le iau copiii lor trebuie să îi educe acasă, avertizează medicii și psihologii. Mulți părinți însă nu știu nici ei ce ar trebui să le spună copiilor așa că pasează responsabilitatea în curtea școlii.

1.200.000 de copii urmează opționalul

Din 2005, nevoia unei educații pentru sănătate s-a materializat la nivelul Ministerului Educației într-un opțional care se numește exact așa - Educație pentru sănătate. Potrivit cifrelor oficiale, numărul elevilor care anul trecut școlar au optat pentru studiul acestei materii a fost de aproape 1.200.000, fiind opționalul preferat al școlarilor.

„Curriculum-ul Ministerului Educației este foarte bun, însă nu există o monitorizare a felului în care este predată această materie. Nu știm exact ce se face și ce nu la clasă”, spune Borbala Koo, directorul executiv al Societății pentru Educație Sexuală și Contraceptivă.

„Evenimentul zilei” a lecturat mare parte din manualele disponibile pe piață. Pentru astăzi, vă propunem capitolul legat de sănătatea reproducerii, în condițiile în care reprezentanții organizațiilor de elevi și tineret au cerut cu insistență ministerului ca educația sexuală să devină obligatorie, iar predarea să se facă pe baze științifice.

O lectură fie și sumară a manualelor arată că acestea sunt neatractive, respingătoare, ca să nu spunem de-a dreptul scabroase, pline de stereotipuri de gen, cu informații ba foarte sumare și expeditive - până în clasa a IV-a, ba ilustrate oribil la clasa a V-a, ba cu informații aiuritoare.

Prima observație pe această temă ar fi că subiectul sănătății reproducerii rămâne tabu mai ales în manualele pentru clasele primare.

Astfel, toți autorii de manuale consultate de EVZ au ales să ocolească fie și menționarea organelor sexuale, cel puțin în primele două clase primare. Așa se face că acestea nici măcar nu sunt figurate printre cele interne ale omului. Un astfel de exemplu este caietul pentru clasa I, scos de Editura Corint, unde, la pagina 8, elevii învață despre organele lor interne, adică despre creier, inimă, plămâni, ficat, stomac și rinichi.

Cum ajung femeile adulte să nu știe că au vagin

Nici manualele pentru clasele III-IV (9-10 ani) nu stau cu mult mai bine. În manualul scos la Editura Carminis, în 2007, clasele III-IV, la Capitolul 1 – Corpul meu, elevul află aceleași informații despre creier care îl ajută să gândească, să memoreze, să râdă, despre cutia toracică unde se află plămânii și inima, precum și despre abdomen, unde se află alte organe de mare importanță: stomacul, rinichii, intestinul gros, intestinul subțire, pancreasul și glandele care ajută la digestie. La lecția care explică „De unde vin copiii?”, însă, li se spune că aceștia sunt rodul iubirii și că stau în pântecul mamei 9 luni. Subiectul pubertății este expediat, și el discret, într-o lecție ulterioară, extrem de sumară. Autorii manualului pentru clasele IIIIV de la Editura Corint, 2005, iau taurul de coarne. Astfel că la lecția 24 li se vorbește elevilor despre organele genitale masculine, numindu-le și cu explicațiile de rigoare.

Mare parte a psihologilor însă sunt de părere că informații corecte vizavi de corpul lor ar trebui să fie primite de elevi încă din primele clase ale școlii primare unde să li se explice diferențele de gen.

„Sunt mai multe teorii referitoare la necesitatea învățării schemei corporale corecte. Primele noțiuni despre diferențele dintre fetiță și băiețel sau mamă-fiică ar trebui date la 2-3 ani. Este datoria noastră să ne cunoaștem și să ne asumăm diferențele de gen. Acestea ar trebui explicate. Nu am văzut manualele de Educație pentru sănă-tate, dar ar trebui să cuprindă astfel de informații încă de la clasele primare. Însă noi avem femei care nu știu că au vagin și unde anume este situat acesta, ce să mai vorbim de alte lucruri”, spune psihologul Elena Miron, una dintre autoarele „Ghidului educației sexuale pentru părinți care au copii între 3 și 18 ani”.

Riscul neinformării la timp

Potrivit psihologului Keren Rosner, informațiile despre diferențele dintre sexe ar trebui transmise copiilor încă din clasele II-III, cu atât mai mult cu cât există și presiunea Internetului și a televizorului.„Copilul trebuie cumva prevenit pentru momentul în care apare impactul vizual la televizor sau află informații de la un alt copil, astfel încât el să nu fie uimit și să nu interpreteze greșit. Dacă nu i se spune nimic și e lăsat să descopere singur, riscul este să dezvolte un comportament de jenă, de rușine în momentul în care află, fie să dezvolte un comportament de interes excesiv. Învățătoarea este foarte importantă în această ecuație și ea ar trebui să fie foarte deschisă față de acest subiect”, mai spune psihologul. Explicațiile pe care trebuie să le primească elevii de clasa a III-a și a IV-a - care știu deja că au organe genitale, dar nu au informații corecte despre ele, spune psihologul Kessner - „trebuie spuse într-un mod delicat, dar realist, pentru că, altminteri, copilul va face scenarii în capul lui, scenarii care nu sunt conforme cu realitatea. Totodată, dacă e un subiect tabu, el înțelege că acolo e un mister și va deveni și mai curios”.

„Adolescenta însărcinată se simte fără valoare”

Manualul de Educație pentru sănătate, clasele VIIVIII, al Editurii Didactice și pedagogice din 2008, în loc să le dea informațiile necesare despre aparatul reproducător, îi invită pe elevi să le caute în alt manual. Concret să revadă „capitolul Reproducerea din manualul de biologie” (care se studiază în clasa a VII-a, dar mai către final) pentru că, „trebuie să știi care sunt componentele sistemului reproducător feminin și masculin”. Câteva zeci de pagini mai încolo, conținutul manualului devine de-a dreptul bizar. Sarcina, avortul și adopția sunt prezentate ca fiind obstacole peste care nicio fată nu poate să treacă fără a rămâne cu sechele puternice și permanente.

Persuadări care pot crea traume pe viață

La pagina 59, după ce află că, în lume, în fiecare an, peste un milion de adolescente necăsătorite rămân însărcinate, din care jumătate aleg să păstreze copilul și o treime să facă avort, li se spune elevilor că „ sarcina nedorită este provocatoare de durere și nefericire” și că „adolescenta necăsătorită care poartă o sarcină nedorită trebuie să uite de vechile ei visuri și planuri de viitor (...) va trebui să renunțe la noile CD-uri, filme, haine, farduri și alte lucruri care îi făceau numai ei plăcere pentru a avea bani de scutece ”.

Manualele de Educație pentru sănătate sunt pline de stereotipuri de gen

Ca argument suprem al chinurilor care o așteaptă pe adolescenta care va naște este redată o poză cu un bebeluș cu scutecul murdar, însoțită de o explicație care sună în felul următor: „Un sugar murdărește circa 6 scutece pampers în fiecare zi!!!”.

Se insuflă idei contrare legii

Lecția continuă pe același ton: „Avortul sau adopţia, chiar dacă nu au impact imediat asupra tinerei, îi vor modifica viitorul. Va suferi de fiecare dată când îşi va aminti ziua în care a născut sau a făcut avortul, sau de sărbători când va vedea copiii altora lângă mămicile lor. Mai târziu va avea dificultăţi în adaptarea la alte sarcini şi când va deveni iar mămică. Nu se va putea întoarce la ceea ce a fost înainte de a rămâne însărcinată. Pentru a putea depăşi astfel de situaţii, trebuie uitate visurile trecutului şi să pornească mai departe.” Coșmarul continuă și pe pagina următoare: „Adolescentele însărcinate trebuie să învețe să se ierte și să-i ierte pe cei care o (sic!) rănesc. Ele au un puternic sentiment de vină pentru situația în care se află, pentru deciziile ce trebuie luate și care o fac pe ea (sic!) și pe părinți să le fie jenă, rușine. De asemenea, adolescenta însărcinată se simte fără valoare, folosită (chiar dacă tatăl copilului o iubește) nedemnă de respect”.

În manualul Editurii Corint 2006 pentru clasele VII-VIII (pagina 79) după ce se dau informații privitoare la avortul spontan și cel terapeutic se specifică clar că: „Avortul solicitat de femeia gravidă este socotit criminal și ar trebui să dispară din practica unei societăți civilizate”.

Confuzie între tampon și absorbant

Dacă până în clasa a V-a manualele sunt mai degrabă pudice, acum, unele din ele devin de-a dreptul scârboase, dacă e să luăm în calcul ilustrațiile livrate elevilor.

În manualul Educație pentru sănătate clasele V-VI al Editurii Corint 2008, la lecția privind Creșterea și dezvoltarea organismului la pubertate (pagina 11) nu doar că li se servește elevilor doar un alt stereotip de gen: fetele se pricep mai bine la scris compuneri, în timp ce băieții la reparat televizoare, dar ilustrațiile luxează mintea oricărui părinte care deschide cartea.

La următoarea lecție, cea despre Sistemul reproducător, elevelor li se spune, printre altele, despre menstruație, însă nicio vorbă despre cum trebuie manageriată o astfel de situație. Ca să nu mai vorbim de faptul că autorii manualului (în majoritate profesori de biologie) nu fac deosebirea între tampon și absorbant. Singurele informații referitoare la igiena intimă potrivită se rezumă la „spălarea cu apă caldă și săpun” și la „schimbarea lenjeriei”. Recomandarea referitoare la igiena intimă a băieților e la fel de sumară: „spălarea cu apă caldă și săpun” și tot „schimbarea lenjeriei”. Manualele abundă însă în trimiteri la normele de igienă fără a se preciza simplu și clar care sunt acestea.

Manualul de Educație pentru sănătate clasele V-VI, Editura Corint 2008, la pagina 68, Capitolul Sănătatea reproducerii, lecția Despre prietenie, elevul află că „pubertatea este o perioadă de confuzie care permite instalarea cu ușurință a unor comportamente „ciudate” la îndemnul „prietenilor”(...) după care urmează un text care ar trebui să le abată atenția școlarilor de la intenția de a experimenta sexul și care sună în felul următor: „La 11- 14 ani dorești să cunoști realitatea fizică și îndeosebi cea umană (legat și de sex). Nu trebuie însă să uiți că este perioada în care se formează, se întărește și se dezvoltă comportamentul tău în societate. Acesta îți va ghida viitoarea activitate școlară și te va ajuta să poți lua deciziile corecte, necesare desfășurării activității viitoare”.