A fost unul dintre cei care, înaintea primului război mondial, au organizat și construit rezistența economică a românilor din Transilvania, pregătind terenul pentru marea unire.

La 1 ianuarie 1886, Partenie Cosma a luat efectiv conducerea băncii Albina, care deși înființată la 1872, după exemplul sașilor, avea de luptat din greu cu dificultățile începutului. Lipsită de o conducere unitară prin moartea fondatorului ei Visarion Roman se găsea într-o fază de provizorat.

Partenie Cosma a rămas 30 de ani în fruntea principalei bănci a românilor din Transilvania.

Cumpărarea de pământ

Înainte de el, toate economiile românilor din Transilvania mergeau la băncile străine, săsești în mare parte, care erau apoi utilizate împotriva lor, mai ales blocându-le accesul la cumpărarea de pământ.

Cu prilejul a 25 de ani de activitate a băncii, „Revista Economică” scria:

„Și perseverența cu care Partenie Cosma a urmărit această mare și grea problemă a produs rezultate în fața cărora cugetarea obiectivă și reală trebuie să se simtă cuprinsă de sentimentul unei sincere recunoștințe (…)

„Albina” a devenit pe deoparte o instituție financiară din cele mai mari, mai puternice și mai consolidate din întreaga țară, iar pe de altă parte s-a ridicat la importanța celui mai hotărâtor factor în viața economică și financiară a poporului român de sub coroana sfântului Ștefan”.

El a înființat „Solidaritatea, asociația băncilor românești din Transilvania, care avea rolul să ajute extinderea de bănci românești, sub îndrumarea „Albinei”. În acest sistem de cooperare se ajunsese la 200 de bănci.

Pentru formarea personalului bancar a sprijinit „Școala comercială superioară din Brașov”, a tipărit cărți de specialitate și a trimis în străinătate, la perfecționare, pe cei mai răsăriți funcționari.

O viață de român adevărat

Partenie Cosma s-a născut pe 12 februarie 1837 la Beiuș. A făcut studii de drept la Budapesta unde a cunoscut-o pe prima sa soție, Irma Stupa, fiica lui George Stupa, unul dintre cei mai cunoscuți farmaciști români din Budapesta.

În această perioadă a fost primul președinte al „Societății de lectură a junimei române din Pesta”, societate care în 1867 ia numele de Societatea „Petru Maior“.

După terminarea studiilor, în 1861, revine în Transilvania, în orașul natal Beiuș, unde lucrează ca avocat. Se implică în activitatea politică de partea Partidului Național Român, fiind ales de două ori, între 1872 - 1881, deputat al Dietei de la Budapesta.

În 1881 devine președinte al Partidului Național Român.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric