În vârstă de 84 de ani,scriitorul şi criticul literar Monica Lovinescu a încetat din viaţă azi la Paris, precizează Realitatea.

Monica Lovinescu (n. 19 noiembrie 1923, Bucureşti) a fost ziarist, critic literar şi cunoscută comentatoare de radio.  Fiică a criticului Eugen Lovinescu, ea a fost căsătorită cu Virgil Ierunca, critic literar, publicist şi poet român.

Şi-a luat licenţa în litere la Universitatea din Bucureşti. A debutat cu o serie de nuvele şi schiţe în revista Vremea, a făcut critică teatrală la revista Democraţia şi a publicat pagini de proză în Revista Fundaţiilor Regale.

După instaurarea regimului comunist în România, se refugiază în Franţa, în septembrie 1947 ca bursieră a statului francez, iar în primele zile ale anului 1948 cere azil politic. Colaborează aici cu articole şi studii despre literatura română şi despre ideologia comunistă care aservise România, publicând în revistele: "East Europe", "Kontinent", "Preuves", "L'Alternative", "Les Cahiers de l'Est", "Temoignages", "La France Catholique".

Este autoarea capitolului despre teatrul românesc din "Histoire du Spectacle" (Encyclopedie de la Pleiade, Gallimard). Traduce cărţi româneşti sub pseudonimele Monique Saint-Come şi Claude Pascal. Colaborează la revistele româneşti din exil: "Luceafărul", "Caiete de dor", "Fiinţa românească", "Ethos", "Contrapunct", "Dialog", "Agora".

Din anul 1951 şi până în 1974, colaborează la emisiunea în limba română a Radiodifuziunii Franceze, ca şi la redacţia centrală a emisiunilor pentru Europa răsăriteană. Începând din anii 60, colaborează la Radio Europa Liberă unde avea două emisiuni săptămânale: "Actualitatea culturală românească" şi "Teze şi Antiteze la Paris", care au avut o puternică influenţă în viaţa culturală a României, privată de informaţii asupra evenimentelor culturale şi politice din occident.

O parte din cronicile literare Radio, difuzate de Monica Lovinescu, au apărut în volumul Unde scurte (Ed. Limite, Madrid, 1978).

Monica Lovinescu a scris partea consacrată Istoriei teatrului românesc în Histoire des spectacles (Pléiade, Ed. Gallimard, 1965).

Pentru întreaga sa activitate de ziaristă şi critic literar, Monica Lovinescu a fost distinsă cu Diploma de Onoare pe anul 1987 a "Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte".

Din anul 1990 editura Humanitas a început să-i publice cărţile, jurnalul şi cărţile de studii şi articole citite la Europa Liberă.

A fost o gânditoare politică de excepţie, autoarea unor remarcabile eseuri de analiză a gândirii disidente din URSS şi Europa Centrală ca şi a eşecului marxismului în veacul XX.  Alături de Virgil Ierunca, a fost membră a Comisiei Prezidenţiale  pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania şi co-autoare a Raportului Final (Humanitas, 2007).

Monica Lovinescu era internată de circa trei luni la spitalul Charles Richet din Val d'Oise, la 15 km de Paris, fiind grav bolnavă. Alianţa Civică cere zi de doliu naţional

Alianţa Civică (AC), împreună cu alte ONG-uri şi sindicate au adresat preşedintelui Traian Băsescu şi premierului Călin Popescu Tăriceanu o scrisoare deschisă prin care solicită ca ziua în care va fi înmormântată Monica Lovinescu să fie decretată zi de doliu naţional, precizează Mediafax.

Semnatarii scrisorii îşi argumentează cererea prin evidenţierea aportului major pe care Monica Lovinescu l-a adus, timp de peste 50 de ani, la lupta anticomunistă. Vicepreşedintele Alianţei Civice, Sorin Ilieşiu, mai solicită acordarea post-mortem a celor mai înalte distincţii şi recunoaşteri din partea statului român anticomunist, prodemocratic".

ŞTIRE ACTUALIZATĂ LA ORA 19:05