Mihai Șora, filosof și eseist, s-a stins din viață sâmbătă, 25 februarie, la vârsta de 106 ani. Decesul a fost anunțat de apropiați, soția lui scriind un mesaj emoționant despre cine a fost filosoful pentru ea.

Filosoful Mihai Șora a murit sâmbătă, 25 februarie, la vârsta de 106 ani. Decesul a fost anunțat de soția acestuia, care a postat un mesaj emoționant despre cel care i-a fost alături.

„Iubitule,

ai fost fericire pură: nu doar un om frumos, ci Frumusețea însăși, credința, nădejdea și dragostea, cum spune cuvântul apostolic. Și niciodată nu-ți voi fi îndeajuns de recunoscătoare pentru tot ce mi-ai dăruit timp de aproape două decenii. Tu m-ai scos de pe șinele destinului meu și m-ai legat ireversibil și armonios de al tău, cu o grație de care numai tu erai capabil și pe care nu mulți pământeni o pot cuprinde cu mintea sau cu inima.

Încă nu știu cum va arăta ziua de mâine, nici toate cele care vor urma. E dincolo de puterea mea de acceptare. Unii oameni ar trebui să trăiască veșnic – nu numai în Rai, unde, negreșit, tu vei sta, ci și pe punctul acesta albastru, boțul de apă și humă care plutește în spațiu și pe care opt miliarde de alte făpturi omenești – dar niciuna ca tine – conviețuiesc, se ceartă sau se iubesc, se războiesc ori își sunt – unele, altora – sprijin.

E frig fără tine, iubitule.

Aziul”, este mesajul postat pe pagina de Facebook a filosofului.

Cine a fost Mihai Șora

Celebrul filosof și eseist s-a născut pe 7 noiembrie 1916 la Ianova, Remetea Mare, Timiș. A studiat la Școala primară din comuna Izvin, apoi a fost mutat la Timișoara. În 1927 intră la liceul „Constantin Diaconovici-Loga” din același oraș, unde a studiat filosofia și limbile clasice, latina și elena.

Studiile universitare le-a urmat la Universitatea din București, luându-și licența în 1938. A obținut o bursă din partea Institutului Francez din București în 1938. Doi ani mai târziu, a părăsit Parisul aflat sub ocupație germană și a mers în Grenoble, unde a realizat, cu ajutorul lui Jacques Chevalier, o teză de doctorat despre opera lui Blaise Pascal. După eliberarea Franței, se înscrie în Partidul Comunist Francez.

„Discutasem îndelung cu prietenii mei din studenție despre procesele staliniste din anii '30, știam exact care le fuseseră dedesubturile, dar pe vreme de război s-a înfiripat (sau, cel puțin, așa mi se părea) un fel de democratizare reală, s-au deschis bisericile etc. Totul s-a dovedit, în cele din urmă, a nu fi fost decât o manevră prin care Stalin voia să-și câștige o platformă populară; în presa aliată lucrurile erau însă prezentate ca o democratizare reală, ca o îndulcire a regimului. Un proces ireversibil, credeam eu. Nu m-am lămurit decât atunci când am ajuns aici. Și cred că, dacă rămâneam în Franța, s-ar fi putut să încremenesc și eu, ca toată intelectualitatea franceză, în postura unui intelectual de stânga – ba chiar comunizant”, și-a explicat Mihai Șora decizia, în cartea-interviu redactată de Leonid Dragomir.

În perioada 1945 și 1948 activează ca cercetător la Centre national de la recherche scientifique din Paris. În anul 1947 publică cartea „Gallimard” și i se propune cetățenia franceză, pe care o refuză. Un an mai târziu revine în România pentru a-și vizita părinții, însă nu a mai fost lăsat să se întoarcă în Franța, unde era soția și cei doi copii. Aceștia au fost nevoiți să vină în România, iar timp de 20 de ani, Mihai Șora nu a mai publicat nimic.

A lucrat la Ministerul de Externe, apoi ca șef de secție la Editura pentru Limbi Străine și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. După Revoluția din 1989 a fost ministru al educației în primul guvern Petre Roman. Și-a dat demisia în semn de protest față de mineriadele din 13–15 iunie 1990 și a refuzat să reprimească postul, susține filosoful.

Mihai Șora a murit sâmbătă, 25 februarie, la vârsta de 106 ani.