Scriitoarea și fosta deținută politică Aspazia Oțel-Petrescu a murit, în noaptea de luni spre marți, la vârsta de 94 de ani. Istoricul Flori Bălănescu a postat, pe Facebook, o serie de pasaje sugestive dintr-un teribil interviu oferit de scriitoare, cu prilejul elaborării unui studiu despre drama femeilor din detenția comunistă.

Plecând de la considerațiile istoricului, EVZ vă prezintă reperele biografice ale Aspaziei Oțel-Petrescu.

”A plecat la odihna veșnică și Aspazia Oțel-Petrescu, deținută politic. Dumnezeu să o odihnească și să o ierte! Dintr-un studiu al meu despre femeile din detenția comunistă: Aspazia Oţel-Petrescu, condamnată la 10 ani temniţă grea, 4 ani degradare civică şi cheltuieli de judecată („i-am executat pe toţi şi încă patru ani pe deasupra, aşa, ca să fie sătulă fiara”), povesteşte despre a doua perioadă de detenţie la Miercurea Ciuc:

Torționarii ”banditului reacționar”

„Avem un alt director, Fleşeru, şi miliţience noi. Una dintre ele, excesiv de agresivă, am poreclit-o «Orlanda». Alte celule o vor porecli «urlătoarea». Mai este una mică şi rea, Stolea, o alta frumoasă dar pătrunsă de «vigilenţa proletară». O [sergent-] majoră, care se detaşează de celelalte printr-o ţinută mai politicoasă şi un limbaj mai îngrijit, şi E. care pare a fi mai severă decât o ştiam. Explicaţia o vom avea imediat: directorul era croit după chipul şi asemănarea directorului de temniţă care nu tolerează nici firul de iarbă suspectat că ar putea pricinui o bucurie banditului reacţionar”.

Încătușată în pivnița plină cu șobolani

Dintre închisorile pentru femei, faima cea mai de temut a avut-o penitenciarul din Miercurea Ciuc. Aspazia Oţel-Petrescu îşi mai aminteşte despre condiţiile de detenţie şi regimul aplicat de administraţia penitenciarului: „Nici în mormânt nu voi uita teroarea din închisoarea de la Miercurea Ciuc. Acolo fusesem transferată [de la Mislea]. Puşcăria era sinistră, deţinutele dormeau pe jos, mâncarea era execrabilă. Directorul închisorii se numea Fleşeru, o brută. Dăduse dispoziţie ca pentru orice fleac să fii pedepsit, iar pedepsele erau de un rafinament oriental. Dacă nu eram ţinute iarna la izolator, atunci ni se punea un sistem complicat de cătuşe, care se strângeau pe mână la orice mişcare. Cu asemenea cătuşe, m-au vârât în pivniţa cu şobolani o zi întreagă. Erau atât de mulţi încât, la început, cozile lor mi s-au părut snopuri de paie!”, citează Flori Bălănescu din mărturiile Aspaziei Oțel-Petrescu.

Profilul unei mărturisitoare

În cele ce urmează, vă prezentăm reperele biografice ale Aspaziei Oțel-Petrescu. Potrivit portalului www.fericiticeiprigoniti.net, viitoarea mărturisitoare a temnițelor comuniste s-a născut la 9 decembrie 1923 (26 noiembrie, pe stil vechi), în comuna Cotul Ostriţei, în ca­sa bunicilor materni; primul copil din cei doi (fratele - Anatolie) al învăţătorilor Ioan şi Maria Oţel. Urmează cursurile primare la şcoala din comuna Ghizdiţa (Fântânele). Este în­scri­să la Liceul din Bălţi, mai apropiat de ca­să decât Soroca, fiind retrasă după un tri­mes­tru, pe caz de boală.Între 1936-1940 ur­mea­ză cursurile la ” Liceul ortodox de fete” Ele­na Doamna din Cernăuţi. În frământările a­nului 1940 pierde din nou un an şcolar. În 1941 reia cursurile la acelaşi liceu, recupe­rând anul pierdut şi urmând regulat clasa a 5-a şi în particular, concomitent, clasa a 6-a. Îşi ajunge din urmă generaţia în clasa a 7-a.  La 18 martie 1944 se întrerupe şcoala, lu­­ând calea refugiului, dramatic şi definitiv. Îşi ia bacalaureatul la Orăştie, în 1944, sub bom­bardamente.

S-a numărat printre preferatele lui Blaga

Între 1944-1948 urmează Facultatea de Litere şi Filosofie de la Universitatea Ba­beş Bolyai din Cluj; primul an la Sibiu, unde U­niversitatea era refugiată, şi apoi la Cluj. În tim­pul facultăţii, conferenţiază în cadrul FORS (Frăţia Ortodoxă Română Stu­den­ţeas­că), cu lucrarea Iisus în poezia română. Es­te una dintre elevele preferate ale lui Luci­an Blaga, care o va încuraja să-şi cultive ta­len­tul literar. De altfel, filosoful îi va urmări me­reu traseul, întrebând, după închiderea a­utoarei, dacă aceasta a fost eliberată. Co­in­ci­denţa unei rânduieli tainice a făcut ca şi ma­estrul Lucian Blaga, căreia autoarea îi va păs­tra o vie şi caldă amintire, să ia drumul în­chisorilor comuniste, asemenea întregii sa­le generaţii de sacrificiu, al cărei destin a os­cilat între temniţă şi exilul anticomunist.

Condamnată la 10 ani de temniță grea

Între 1946-1948 a funcţionat ca dac­ti­lo­grafă la prestigiosul Centru de Studii Tran­silvane, condus de istoricul Silviu Dragomir. La 9 iulie 1948 este arestată în plină sesiune de examene, fără să fie absolventă şi fără po­si­bilitatea de a susţine examenul de stat. Es­te condamnată la 10 ani de temniţă grea, pe ca­re i-a executat în diferite închisori: Mislea, Dum­brăveni, Miercurea Ciuc. Motivul arestării a fost unul simplu şi de­venit deja clasic pentru ideologia comu­nis­tă, atee: aderenţa la Cetăţuia – organiza­ţia de tineret a femeilor din Mişcarea Legiona­ră – din cadrul „Liceul ortodox de fete” Elena Doamna din Cer­nă­uţi.

Prelungirea caznelor

În 1958, în loc de eliberare i se acordă în­că 4 ani, pe care îi execută între 1958-1962, trecând prin închisorile comuniste, Mis­lea, Jilava, Botoşani, Arad, de unde este e­li­berată. În 1958 se stabileşte cu mama (pen­sionară) în oraşul Roman, tatăl fiind de­cedat (1958). Cu foarte multă dificultate reuşeşte să func­ţioneze pe un post de contabilă la o coo­pe­rativă din Roman. În 1964 se căsătoreşte cu Ilie Alexandru Petrescu, căruia îi deceda­se soţia. Împreună cu acesta îi creşte pe cei doi copii orfani, care ajung calificaţi (fiul - in­giner, iar fiica - medic). În 1977 îi moare ma­ma, în 1987 soţul, iar în 1998, fratele.

Premiul Fundației Culturale Lucian Blaga

După decembrie 1989 participă la toa­te comemorările martirilor şi mucenicilor din temniţele comuniste, fiind co­-organiza­toa­rea Sfântului Paraclis de la Mislea (târno­si­rea are loc la 12 noiembrie 1994) – a se vedea în acest sens ultimul vo­lum al autoarei ”Adusu-mi-am aminte” (2007). În 2007 primeşte Pre­miul Fundaţiei Culturale Lucian Blaga pen­tru creaţie literară – proză scurtă, în cadrul Fes­tivalului internaţional Lucian Blaga, Lancrăm-Sebeş-Deva.