Prozatoarea Natalia Onofrei a mai scos o carte, romanul „Bejenii”. Bun de tot!

„După un volum de proză scurtă, „În Numele Tatălui”, Natalia Onofrei vine acum cu un roman, „Bejenii”. Publicat tot pe cont propriu, ca și primul.

Nu am citit în viața mea peste 700 de file de ceva în mai puțin de 24 de ore, fără să sar vreun rând, ba chiar pe unele să le reiau. Am stat în priză cu senzația că romanul ăsta se citește singur, el pe el, dar sub ochii mei”, afirmă Mirel Curea.

Jurnalistul spune că „doamna Onofrei scrie despre românii care și-au luat lumea în cap, în căutarea unei vieți mai bune, de fapt a unei vieți pe care la ei acasă n-o aveau. De ce n-o aveau? Fiecare cu un motiv al său, iar doamna Onofrei așază câte unul capital în dreptul fiecărui personaj.

Știam care va fi tema, pentru că autoarea mi-a mai zis câte ceva în timp ce scria. M-a păcălit!”

Mirel Curea, în recenzia sa, spune că romanul este despre muncă, răbdare, dar și despre onoare și obraz.

«Romanul este doar aparent despre „stranieri”, de fapt este despre om și umanitate. Este despre muncă, în primul rând, despre munca îndrăcită, este despre muncă și despre răbdare, care tot o muncă este, este despre iluzie, despre cum se destramă ea, dar și despre ceea ce poate rămâne bun după trezirea din vis. Și mai este este despre onoare și obraz.

„Bejenii” este bine scrisă, convingător și așa cum îmi place mie, cu tâlc și cu rost. Bașca, mi-a dat apă la moara în privința unei mai vechi idei care m-a ținut în țara mea: „Marele defect al plecatului pe meleaguri străine este acela că atunci când te muți, trebuie să te iei și pe tine cu tine», afirmă Mirel Curea.