Apocalipsa economică pentru Europa a început! Stagnarea economică, scăderea competitivității, tarifele pregătite de Donald Trump. Continentul european se confruntă cu „o provocare existențială”.

Europa nu mai are timp

Cu Donald Trump gata de a relua Casa Albă în câteva săptămâni și economia continentului într-o criză din ce în ce mai adâncă, piatra de temelie pe care se sprijină prosperitatea regiunii nu este doar în curs de deteriorare, ci este în pericol de a se prăbuși.

Economia Europei s-a dovedit remarcabil de rezistentă în ultimele decenii, pe fondul expansiunii spre est a blocului și a cererii puternice pentru mărfurile sale din Asia și Statele Unite.

Dar, pe măsură ce boom-ul de lungă durată al Chinei comuniste încetează și tensiunile comerciale cu Washingtonul estompează imaginea comerțului transatlantic, zilele bune s-au încheiat în mod clar.

Vânturile economice transversale care mătură continentul amenință să se transforme într-o furtună perfectă în anul care vine, în timp ce un Trump dezlănțuit își va pune ochii în Europa.

Pe lângă perceperea de noi tarife pentru orice, de la Bordeaux la Brioni (fabricatorul de costume italian favorit al președintelui ales), viitorul lider al lumii libere este sigur că își va întări cererea ca țările NATO fie să dea mai mulți bani pentru propria apărare, altfel pierd protecția americană.

Socialismul și welfare state sunt în faliment

Aceasta înseamnă că statele europene, care se luptă deja să controleze deficitele crescânde pe fondul scăderii veniturilor fiscale și a cheltuielilor imense ale „statului social”, se vor confrunta cu tensiuni financiare și mai mari, care ar putea declanșa alte revolte politice și sociale.

Recesiunile și războaiele comerciale pot veni și pleca, dar ceea ce face această conjunctură atât de periculoasă pentru prosperitatea continentului are de-a face cu cel mai mare adevăr incomod dintre toate: UE a devenit un deșert al inovației.

Deși Europa are o istorie bogată de invenții spectaculoase, inclusiv descoperiri științifice care au dat lumii totul, de la automobile la telefon, radio, televiziune și produse farmaceutice, ea a involuat într-un sistem de replicare.

Cândva sinonimă cu tehnologia auto de ultimă oră, Europa de astăzi nu mai are nicio singură mașină printre cele 15 vehicule electrice cele mai vândute.

După cum a remarcat fostul prim-ministru italian și bancher central Mario Draghi în raportul său recent privind competitivitatea în scădere a Europei, doar patru dintre primele 50 de companii tehnologice din lume sunt europene.

Europa devine un muzeu în aer liber, populat de săraci

Dacă Europa rămâne pe traiectoria actuală, viitorul ei va fi cel italian: acela al unui muzeu în aer liber, în declin, deși frumos, plin de datorii, pentru turiștii americani și chinezi.

„Trăim o perioadă de schimbări tehnologice rapide, determinate în special de progresele în inovarea digitală și, spre deosebire de trecut, Europa nu mai este în fruntea progresului”, a declarat Christine Lagarde, președintele Băncii Centrale Europene (BCE), în noiembrie.

Vorbind la Collège des Bernardins din Paris, Lagarde a avertizat că modelul social lăudat al Europei este în pericol dacă nu își schimbă rapid cursul.

„În caz contrar, nu vom putea genera bogăția de care vom avea nevoie pentru a satisface nevoile noastre în creștere de cheltuieli pentru a ne asigura securitatea, a combate schimbările climatice și a proteja mediul”, a spus ea.

Draghi, care și-a prezentat raportul Comisiei Europene în septembrie, a fost mai direct: „Aceasta este o provocare existențială”.

Infrastructură defectuoasă

Din păcate, repararea infrastructurii economice a Europei nu este ușor de făcut.

Cu Donald Trump la Casa Albă și cu Republicanii controlând ambele camere ale Congresului, Europa nu a fost niciodată mai expusă capriciilor politicii comerciale americane.

Dacă Trump își va îndeplini amenințarea de a impune tarife de până la 20% la importurile de pe continent, industria europeană ar suferi o lovitură mortală. Cu peste 500 de miliarde de euro în exporturi anuale către SUA din UE, America este de departe cea mai importantă destinație pentru mărfuri europene.

Indiferent de motiv, Europa pare să fi făcut puțin pentru a se pregăti pentru întoarcerea lui Trump. Primul răspuns al președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la realegerea sa a fost acela de a sugera Europei să cumpere mai mult gaz natural lichefiat (GNL) din SUA.

„Eșecul liderilor europeni de a trage lecții din ultima președinție a lui Trump revine acum să ne bântuie”, spune Clemens Fuest, președintele Institutului Ifo din München, un important grup de gândire economic.

Europa alunecă spre prăpastie

Fuest avertizează că Trump ar putea să nu fie o veste proastă pentru UE. Dacă, de exemplu, își va îndeplini planurile de a reînnoi reduceri masive de taxe pentru cei bogați și de a impune noi tarife, inflația din SUA ar putea crește, forțând ratele dobânzilor mai mari.

Acest lucru ar întări dolarul, de care ar beneficia exportatorii europeni atunci când își vor converti veniturile din SUA înapoi în euro.

Trump ar putea fi, de asemenea, deschis unei negocieri comerciale mai ample cu Europa pentru a evita cu totul o nouă rundă de tarife.

Cu toate acestea, sentimentul general din industria europeană față de viitorul președinte este unul de presimțiri rele, în mare parte pentru că directorii au o memorie bună.

În 2018, Trump a impus taxe pe oțelul și aluminiul european care rămân în vigoare. Președintele american Joe Biden a fost de acord să suspende aceste tarife până în martie 2025, pregătind terenul pentru o nouă confruntare cu Trump în primele săptămâni ale noii sale administrații.

Banca centrală europeană avertizează deja că o nouă rundă de tarife ar putea reaprinde inflația și ar putea submina în mod fundamental comerțul global.

„Dacă guvernul SUA își respectă această promisiune, am putea vedea un punct de cotitură semnificativ în modul în care se desfășoară comerțul internațional”, a declarat recent Joachim Nagel, președintele Bundesbank din Germania.

Probleme de bază

Din păcate, Trump este doar un simptom al unor probleme mult mai profunde.

Deși UE se concentrează pe Trump și pe ce ar putea face el în continuare, atunci când vine vorba de economia Europei, el nu este adevărata problemă.

În cele din urmă, tot ceea ce face el cu amenințările sale tarifare persistente este să tragă cortina de pe modelul economic al Europei.

Dacă Europa ar avea o bază economică mai solidă și ar fi mai competitivă în raport cu SUA, Trump ar avea puțină influență asupra continentului.

Gradul în care Europa a pierdut teren în fața SUA în ceea ce privește competitivitatea economică de la începutul secolului este uluitor. Diferența în PIB pe cap de locuitor, de exemplu, s-a dublat, în principal din cauza creșterii mai scăzute a productivității în UE.

Mai simplu, europenii nu muncesc suficient. Un angajat german mediu, de exemplu, lucrează cu peste 20% mai puține ore decât omologii lor americani.

O altă cauză a scăderii productivității Europei este eșecul sectorului corporativ de a inova.

Europa, un deșert al inovației

Companiile de tehnologie din SUA, de exemplu, cheltuiesc mai mult de două ori decât fac firmele europene de tehnologie pentru cercetare și dezvoltare, potrivit Fondului Monetar Internațional (FMI).

În timp ce companiile din SUA au înregistrat o creștere de 40% a productivității din 2005, productivitatea în tehnologia europeană a stagnat.

Acest decalaj este evident și la bursă: în timp ce evaluările bursiere din SUA s-au triplat din 2005, cele ale Europei au crescut cu doar 60%.

„Europa rămâne în urmă în tehnologiile emergente care vor stimula creșterea viitoare”, a spus Lagarde în discursul său de la Paris.

Asta este o subestimare. Europa nu doar rămâne în urmă, nici măcar nu este în cursă.

Universitățile au rămad mult în urmă, în Europa

La un summit al UE de la Lisabona în 2000, liderii au decis să facă din „economia Europei cea mai competitivă din lume”. Un pilon cheie al așa-numitei Strategii de la Lisabona a fost „un salt decisiv în investiții pentru învățământul superior, cercetare și inovare”.

Un sfert de secol mai târziu, Europa nu numai că nu a reușit să își atingă obiectivul, dar a rămas cu mult în urmă atât față de SUA, cât și de China.

Europa nu și-a atins niciodată obiectivul de a cheltui 3% din PIB-ul blocului pentru cercetare și dezvoltare, principalul motor al inovației economice.

De fapt, cheltuielile pentru astfel de cercetări ale companiilor europene și ale sectorului public rămân fixate la aproximativ 2 la sută, cam unde erau în 2000.

Universitățile din Europa ar fi un loc firesc pentru a demara inovația și cercetarea, dar și aici continentul este, de asemenea, un în urmă.

Dintre primele universități globale evaluate de Times Higher Education, doar o instituție din UE s-a clasat în primele 30 – Universitatea Tehnică din München – pe locul 30.

Investiția Europei în cercetare și dezvoltare „nu este doar prea mică, dar o sumă substanțială curge spre zonele greșite”, a spus Fuest de la Ifo.

Secretul murdar și Germania

Aici intervine Germania. Micul secret murdar al cheltuielilor europene pentru cercetare și dezvoltare este că jumătate din acestea provin din Germania. Și cea mai mare parte a acestor investiții se îndreaptă într-un singur sector: auto.

Deși acest lucru ar putea părea evident, având în vedere dimensiunea sectorului (venitul anual al industriei auto germane este de aproape jumătate de trilion de euro), nu este locul unde poți obține cel mai mult pentru banii (sau euro).

Acest lucru se datorează faptului că inovațiile din sectorul auto, cum ar fi îmbunătățirea eficienței combustibilului unui motor, sunt banale.

Cu alte cuvinte, companiile reinventează literalmente roata, în loc de produse cu totul noi, cum ar fi un iPhone sau Instagram, care ar crea o piață cu totul nouă.

Europa a fost destul de consecventă. În 2003, cei mai mari investitori corporativi în cercetare și dezvoltare din UE au fost Mercedes, VW și Siemens, gigantul german al ingineriei. În 2022, aceștia erau Mercedes, VW și Bosch, producătorul german de piese auto.

În general, a pune toate ouăle Europei într-un singur coș a funcționat destul de bine... până când nu a mai făcut-o.

Europa, fără șanse

Deși Europa reprezintă peste 40% din cheltuielile globale pentru cercetare și dezvoltare în sectorul auto, lăudații producători de automobile din Germania au reușit cumva să rateze pe vehiculele electrice.

Acest eșec se află în centrul stării de rău economic a Germaniei, așa cum demonstrează recentul anunț al VW că va închide unele fabrici germane pentru prima dată în istoria sa.

Sectorul auto al Germaniei, care are aproximativ 800.000 de angajați pe plan intern, a fost linia vitală a economiei sale de zeci de ani, contribuind mai mult decât orice alt sector la creșterea țării.

Dominanța sectorului auto german este în pericol, deoarece reticența sa de a investi în vehicule electrice i-a determinat pe alții – în special Tesla și o mulțime de producători chinezi – să sară în breșă.

În timp ce acele companii au investit masiv în tehnologia bateriilor și au asigurat brevete valoroase, germanii au lucrat la încercarea de a perfecționa motorul diesel. Nu a mers atât de bine.

Criza din lumea auto din Germania este doar vârful aisbergului. Țara se luptă să facă față unei multitudini de alte provocări complicate care îi slăbesc potențialul economic. Cel mai mare: o societate care îmbătrânește rapid și o lipsă de muncitori înalt calificați.

Concedieri masive

Mulți din țară sperau că afluxul mare de refugiați din Germania din ultimii ani va ușura această presiune. Problema este că puțini dintre refugiați au pregătirea și abilitățile necesare pentru a ocupa locurile de muncă de inginer de vârf și alte poziții tehnice pe care companiile germane trebuie să le ocupe.

Acestea fiind spuse, în ritmul în care companiile industriale germane concediază lucrători, deficitul de forță de muncă s-ar putea rezolva în curând, deși nu într-un mod bun.

Numai în ultimele câteva săptămâni, VW, Ford și producătorul de oțel ThyssenKrupp, pentru a numi doar câteva, au anunțat zeci de mii de disponibilizări.

Confruntați cu unele dintre cele mai mari costuri ale energiei din lume, forță de muncă scumpă și reglementări oneroase, multe companii mari germane pur și simplu își măresc mizele și se mută în alte regiuni.

Aproape 40% dintre companiile industriale germane iau în considerare o astfel de mișcare, potrivit unui sondaj recent realizat de DIHK, un lobby de afaceri.

Veronika Grimm, membră a Consiliului German al Experților Economici, un grup nepartizan de economiști de frunte care consiliază guvernul german, susține că singura modalitate prin care țara își poate inversa declinul este să urmeze reforme structurale fundamentale pentru a încuraja investițiile.

„Situația este destul de sumbră”, a spus Grimm luna trecută, după publicarea analizei anuale a Consiliului privind starea economiei Germaniei.

Blocat în secolul al XIX-lea

Fiind cea mai mare economie a UE, nenorocirile economice ale Germaniei se răsfrâng în întreaga bloc. Acest lucru este valabil mai ales în Europa Centrală și de Est, pe care producătorii germani de mașini și mașini au transformat-o în fabricile lor de facto în ultimele decenii.

Indiferent dacă cumpărați un Mercedes, BMW sau VW, șansele sunt destul de mari ca motorul sau șasiul mașinii să fi fost forjat în Ungaria, Slovacia sau Polonia.

Ceea ce face ca criza din industria auto din Germania să fie atât de insolubilă pentru Europa este că continentul nu are la ce să se întoarcă.

Și aici, contrastul cu SUA este puternic.

În 2003, cei mai mari cheltuitori corporativi în cercetare și dezvoltare din SUA au fost Ford, Pfizer și General Motors. Două decenii mai târziu, este Amazon, Alphabet (Google) și Meta (Facebook).

Având în vedere cât de dominanti sunt acești jucători și restul Silicon Valley în lumea tehnologiei, este dificil de văzut cum ar putea tehnologia europeană să joace vreodată în aceeași ligă, cu atât mai puțin să ajungă din urmă.

Anticapitalismul din Europa a lăsat-o fără capital

Un motiv sunt banii. Startup-urile din SUA sunt, în general, finanțate prin capital de risc. Dar fondul de capital de risc din Europa este o fracțiune din ceea ce este în SUA.

Numai în ultimul deceniu, firmele de capital de risc din SUA au strâns cu 800 de miliarde de dolari mai mult decât concurenții lor europeni, potrivit FMI.

În loc să-și investească banii în viitor, europenii preferă să-i lase în numerar la bancă, unde economiile europenilor în valoare de aproximativ 14 trilioane de euro sunt consumate încet de inflație.

„Fondurile de capital de risc ale Europei înfometează startup-urile inovatoare de investiții și îngreunează creșterea economică și standardele de trai”, a concluzionat o echipă de analiști FMI într-o analiză recentă.

China comunistă bate Europa la tehnologia de secol XIX

Deci, dacă mașinile și IT-ul sunt indisponibile, UE s-ar putea baza pe tehnologiile din secolul al XIX-lea în care a excelat întotdeauna, cum ar fi mașinile și trenurile, nu?

Din păcate, aici intervin chinezii.

Conform unei analize recente a BCE, numărul sectoarelor în care firmele chineze concurează direct cu companiile din zona euro, multe dintre ele producătoare de mașini, a crescut de la aproximativ un sfert în 2002 la două cincimi în prezent.

Pentru a înrăutăți lucrurile, chinezii sunt extrem de agresivi în ceea ce privește prețul, ceea ce a contribuit la o scădere semnificativă a cotei UE în comerțul global.

Politica struțului

În condițiile în care Europa se confruntă cu o stagnare, competitivitate scăzută și tensiuni cu Washingtonul – pentru a numi doar câteva probleme critice – vă puteți aștepta la o dezbatere publică solidă cu privire la o agendă de reformă cuprinzătoare.

Dar raportul lui Draghi a fost acoperit de aproximativ o zi în principalele instituții media de pe continent și apoi a fost uitat rapid. În mod similar, sunetul perpetuu al alarmelor de către FMI și BCE cade în urechi surde.

Probabil că europenii nu simt nicio durere – oricum nu încă.

În timp ce UE ar putea reprezenta o pondere în continuă scădere a PIB-ului mondial, ea este în fruntea tuturor tabelelor globale când vine vorba de generozitatea sistemelor de welfare state.

Pe măsură ce perspectivele economice ale regiunii se înrăutățesc, europenii se îndreaptă spre o trezire grosolană. Țări precum Franța, care se confruntă cu un deficit bugetar de 6% în acest an și 7% în 2025 – mai mult decât dublu față de limita permisă în zona euro – vor avea dificultăți în menținerea unui stat al bunăstării generos.

Statul bunăstării, o minciună pe datorie care dă faliment

Parisul cheltuiește în prezent peste 30% din PIB pentru cheltuieli sociale, printre cele mai mari procente din lume. Multe alte țări UE nu sunt cu mult în urmă.

Dacă starea economică a Europei nu se va inversa în curând, acele țări se vor confrunta cu unele decizii dificile - la fel cum a făcut Grecia în 2010 - pe măsură ce costurile împrumuturilor lor cresc.

Rezultatul probabil este o radicalizare a politicii, așa cum a experimentat Grecia în timpul crizei datoriilor, pe măsură ce populiștii de extremă dreaptă și stângă profită de oportunitatea pentru a ataca instituția.

Această radicalizare este deja în curs de desfășurare în mai multe țări, cel mai îngrijorător în Franța. Succesul extremelor este cu atât mai îngrijorător când se consideră că cel mai rău dintre durerile economice este probabil să vină.

Problema este că, până când europenii se trezesc la noua lor realitate, poate fi prea târziu pentru a face multe în privința ei, potrivit Politico.