Între 19 și 24 iulie 1965, a avut loc Congresul al IX-lea al PRM, eveniment de primă mărime politică, un congres care a adus schimbări majore în organizarea partidului, dar și statului socialist. Un Congres bine mânuit de Ceaușescu .Înainte de toate, Partidul Muncitoresc Român își schimbă denumirea în Partidul Comunist Român.

Românizarea comunismului

”Atunci s-au făcut niște modificări cu intenție. S-a încercat crearea unei istorii a partidului mult mai lungă decât 1944, venirea sovieticilor.  Tot atunci Ceaușescu a făcut o manevră studiată, bine gândită și sprijinită de o majoritate din Birou Politic. El a hotărât o schimbare radicală a sistemului de putere în partid. Pentru prima dată putem vorbi despre Partidul Comunist Român, un partid total diferit de Partidul Comuniștilor din România, cel sovietic. Desființează sistemul sovietic de conducere în partid!”, ne explică Alex Mihai Stoenescu.

Modelul sovietic al Biroului Politic, același ica structură în toate țările pactului de la Varșovia, lăsa puțin spațiu de manevră. Așadar, Biroul politic (în rusă: Политбюро), cunoscut drept Prezidiu din 1952 până în 1966, a funcționat ca organismul central de guvernare și de conducere politică al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Și în alte ”țări surori”, numai în România nu.

Alex Mihai Stoenescu subliniază că problema cu Biroul Politic era că acesta propunea și înscăuna Prim secretarul (sau secretarul general), dar tot el îl putea da jos. Lovitura este tocmai eliminarea acestui Birou politic (ai cărei membri erau și agenți ai Moscovei).  ”

De asemenea, congresul schimbă și articolul trei din Constituție care de acum spune că întreaga puterea politică în România aparține Partidul Comunist Român. ”Congresul IX statuează că conducerea partidului numai este Biroul politic. Conducerea partidului va aaprține din acest moment unui secretar general al PCR care este ales prin vot de toți membri partidului comunist din țară. După ce acesta este confirmat de un Congres își construiește un aparat de conducere. Una dintre cheile momentului era asigurarea legitimității pe care Ceaușescu a căutat-o mereu. El este ales de popor și sprijinit de popor”, subliniază Alex Mihai Stoenescu.

Nr 15 devine nr 1

Apropo de ascensiunea lui Ceaușesu, amintim și un aspect are îi dă arama pe față. Astfel, conform hotărârii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., la 1 noiembrie 1965 a început acţiunea  de  preschimbare a carnetelor de  membru de partid (tip 1963),  unul  dintre  motivele  invocate  fiind  renunţarea  la  denumirea „Partidul Muncitoresc Român” în favoarea „Partidului Comunist Român” – potrivit deciziei aprobate în unanimitate de participanţii laCongresul al IX-lea al P.C.R. (19-24 iulie 1965). Acea măsură ne arată schimbările majore care au survenit la vârful conducerii politice din  România –  anumite persoane fiind  avansate, iar altele retrogradate pe listele întocmite de Secţia Organizaţiilor de Partid a C.C. al P.C.R. De exemplu, Nicolae Ceauşescu avea carnetul de partid cu numărul  5  înainte de  decesul  lui Gheorghe  Gheorghiu-Dej,  iar de la 1 noiembrie 1965 a deţinut carnetul de  partid cu  numărul  1.