Înalta Curte de Casație și Justiție le interzice instanțelor ca, în procesele pentru drepturi salariale, să țină seama de interpretările date prin alte hotărâri judecătorești pronunțate în spețe similare, în cazul în care acele interpretări au fost invalidate printr-o dezlegare ulterioară de drept pronunțată de către instanță supremă. Este vorba de procesele privind stabilirea nivelului maxim de salarizare aflat în plata pentru funcții similare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis

„Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 6533/3/2022 și, în consecință, stabilește că:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) raportat la art. 6 lit. a), b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, la stabilirea nivelului maxim de salarizare aflat în plata pentru funcții similare nu se poate ține seama de drepturile salariale recunoscute altor salariați prin hotărâri judecătorești definitive prin care au fost interpretate și aplicate norme legale cu aplicabilitate generală, dacă respectiva interpretare a fost ulterior invalidată printr-o decizie obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunțată în ședința publica astăzi, 16 septembrie 2024”.

Sunt mai multe probleme

Problema este că ICCJ nu precizează dacă se referă la dezlegări de drept în înțeles restrâns (adică doar prin hotărâri prealabile) sau în înțeles larg (adică inclusiv prin decizii pronunțate în recursuri în interesul legii). Pentru ca o chestiune de drept să fie dezlegată de către completul de hotărâri prealabile al Înaltei Curți, este obligatoriu ca ea să aibă caracter de noutate, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă. În caz contrar, acea chestiune trebuie trimisă în fața completului de recursuri în interesul legii.

Minuta nu este clară

Minuta de luni a Înaltei Curți nu precizează dacă se referă doar la hotărâri prealabile sau și la recursuri în interesul legii. Nu există nicio normă (nici legală, nici infralegală) care să permită ca Înalta Curte să trimită pe cale administrativă un dosar de la completul de HP-uri la cel de RIL-uri (sau invers).

Speța nr. 1038/1/2024 s-a format după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată la 18 martie 2024 de către judecătorii Radu-Mihai Necula, Melania Bejenar și Nina Gogescu-Paraschiv de la Curtea de Apel București. Cei trei magistrați CAB au intrat în faza de recurs a cauzei nr. 6533/3/2022, în care specialistul antifrauda din DNA Iulian Chinzerschi a dat în judecată Direcția Națională Anticorupție pentru drepturi salariale. Pe 9 noiembrie 2022, judecătoarea Anca-Alexandra Sirghe de la Tribunalul București i-a dat dreptate lui Chinzerschi, obligând parchetul anticorupție să-l plătească pe expert la nivelul maxim prevăzut de Legea salarizării unitare nr. 153/2017, începând cu data de 15 martie 2019.