CTP are ceva și cu Alain Delon: N-aș fi vrut să cunosc un asemenea om

CTP are ceva și cu Alain Delon: N-aș fi vrut să cunosc un asemenea om Cristian Tudor Popescu. Sursa foto: Arhivă EVZ

România. Cristian Tudor Popescu a condamnat vehement, într-o postare pe Facebook, dorința lui Alain Delon de a avea animalul său de companie eutanasiat și înmormântat alături de el, descriind gestul drept o manifestare de „grandomanie și cruzime”.

CTP, despre ultima dorință a lui Alain Delon

Cristian Tudor Popescu a comentat miercuri seară după ce familia lui Alain Delon a decis să nu urmeze dorința actorului de a avea animalul său de companie eutanasiat și înmormântat alături de el. Jurnalistul a exprimat o reacție critică, subliniind că refuzul familiei reflectă o atitudine rațională și umană față de cererea controversată a starului francez.

„Despre morți, numai de bine. Dar despre câini? N-am scris nimic despre Alain Delon, la decesul său. Motivul: departe de a-l considera un mare actor, franțuzul e pentru mine o „față”, pe care și-a transportat-o dintr-un film în altul. Singurul lui rol care mi-a rămas în memoria artistic-afectivă este cel din „Rocco și frații săi”, unde e suprapus cu sine.

Însă nu mai pot să tac după ce „Zorro” a lăsat cu limbă de moarte ca „dragul” său câine Loubo „dacă voi muri înaintea lui, îi cer veterinarului să ne trimită dincolo împreună. Să-i dea somnul de veci în brațele mele”. Carevasăzică, când mor, omorâți și câinele și îngropați-ne împreună”, a scris gazetarul în mediul online.

Ne puteți urmări și pe Google News
Alain Delon

Sursa foto: Facebook/ Alain Delon

CTP spune despre actorul francez că „amintește de șefii troglodiți ai preistoriei”

Cristian Tudor Popescu compară atitudinea lui Alain Delon cu practici primitive, afirmând că dorința actorului de a avea câinele său eutanasiat și înmormântat alături de el reflectă o mentalitate barbare și arhaică.

„Din fericire, familia a refuzat să-i îndeplinească dorința criminală și Loubo va trăi până va muri de moarte bună.  Delon a vrut câinele ca animal psihopomp, care să-l însoțească în moarte. Atitudinea lui amintește de șefii troglodiți ai preistoriei și istoriei antice, care erau înmormântați împreună cu câinii, caii, servitorii și femeile lor, ca să-și țină rangul și pe lumea ailaltă. Grandomanie și cruzime.

Pe „alendelon” doar l-am văzut, nu l-am cunoscut. Dar nici n-aș fi vrut să cunosc un asemenea om. În cultura populară românească se spune că, în loc de suflet, câinele are un abur. Delon a avut niște fum negru”, a conchis gazetarul.

Alain Delon și-a dorit să fie înmormântat cu câinele său

Alain Delon, care a decedat duminică la 88 de ani, a dorit ca câinele său Loubo, un malinois belgian de 10 ani, să fie eutanasiat și înmormântat alături de el în mormântul său situat pe proprietatea sa din satul Douchy, Loiret. Această cerință a stârnit controverse, având în vedere că Loubo era încă sănătos și activ. În contrast cu prietenul său Jean-Paul Belmondo, care a avut parte de funeralii de stat, Delon a optat pentru o înmormântare discretă, înconjurat doar de familie.

După ce activiștii pentru drepturile animalelor și-au exprimat îngrijorarea și au propus găsirea unei noi case pentru câine, s-a decis ca Loubo să fie salvat de eutanasiere. Fundația Brigitte Bardot a confirmat că fiica lui Delon, Anouchka, a decis să păstreze câinele, protejându-l astfel de soarta dorită de tatăl său.

În Franța, deși nu există reglementări care să interzică eutanasierea animalelor de companie, medicii veterinari au libertatea de a refuza solicitările proprietarilor. Aceasta a fost o opțiune considerată de medicii care ar fi fost implicați în îndeplinirea dorinței lui Delon, dar în cele din urmă au ales să nu procedeze astfel.

Se știe că Delon a creat o capelă în cimitirul de pe proprietatea sa, La Brûlerie, unde au fost înmormântați zeci dintre câinii săi. Planurile pentru înmormântarea sa vor fi realizate în cadrul unui eveniment de o intimitate extremă, conform dorințelor exprimate de familie, fără a fi oferite detalii suplimentare despre ceremonia respectivă.

 

Revista presei