Euro 2024. „Tricolorii” au dat totul în iarba de pe „Cologne Stadium”, dar au întâlnit o echipă care joacă și noaptea-n somn.

Nimic nu se mai compară cu ce a fost la Munchen, contra Ucrainei. Nici măcar sala unde se țin conferințele de presă, nici zona de working area pentru ziariști, aruncată pe câmp într-un cort, ce-i drept cu fotolii de cârciumă cu pretenții din Centrul Vechi al Bucureștilor.

De Bruyne, comandantul fără binoclu

Meciul cu Belgia te ardea la tălpi încă de la tragerea la sorți din urmă cu o jumătate de an. Cărbunii de la tragere s-au înroșit și mai tare după ce Belgia, locul 3 în clasamentul FIFA, totuși, a pierdut aici, la Euro, primul meci contra Slovaciei. Ei au venit cu Doku, de la Manchester City, noi cu Andrei Rațiu, rezervă la Rayo Vallecano. Rayo e o echipă mică din Vallecas, o suburbie a Madridului, un fel de Chiajna sau Voluntari, populată de români și de magazine unde se vinde Grasă de Cotnari, pastă de mici și cozonaci Boromir.

Ei cu Tielemans de la Aston Villa, noi cu Nicușor Bancu de la Craiova, din Lunca Jiului. Ei cu Lukaku de la AS Roma, noi cu Drăgușin de pe banca de rezerve a lui Tottenham. Ei cu De Bruyne, noi cu... Nici nu știu cu cine, pentru că-n comparație cu starul lui Manchester City ar trebui pusă toată linia de mijloc a României, linia de atac și ceva din banca de rezerve. Kevin De Bruyne e un comandant de oști căruia îi lipsește doar binoclul. Mă uit în ghidul Sport Bild special pentru Euro. Belgia, cotă totală de piață, 637 de milioane de euro. România, 98. Punct.

Doku, diavolul de pe teren

Nici atmosfera din oraș parcă nu mai respira optimismul de dinainte de Ucraina. La fel ca în stadion, fanii români, admirabili, au dominat atmosfera din fața impunătorului Dom din Koln, doar că de data asta, perucile roșii cu coarne de diavol, simbolul galeriei venite de la Bruxelles ori Liege, au răspuns pe măsură. Belgienilor li se zice „diavolii roșii”. În iarba de pe „Cologne Stadium”, Jeremy Doku a fost diavolul în persoană.  Cred că putea fi desemnat omul meciului, la una cu De Bruyne. Sper că Rațiu va putea dormi nopțile astea. 

Ne tot agățăm de paiul care a însemnat marea ocazie a lui Man. Sigur, s-au câștigat Cupe ale Campionilor și Campionate Mondiale cu echipe care s-au apărat ca la Rovine și au scăpat pe contraatac precum iepurii în grădina cu trifoi. Cel mai bun exemplu, Internazionale Milano pe vremea celebrului Helenio Herrera. Ar mai fi ocazia lui Drăgușin și cea a lui Mihăilă. Dar am în față cele două pagini de bloc-notes cu ocaziile belgienilor și nu mai e nimic de declarat, precum în vama din aeroport.

Miercuri, cu Slovacia, la Frankfurt

Nici după victoria cu Ucraina, Edi Iordănescu nu bătea cuba cu aerul de bucurie. Cu atât mai mult era acum cu ambele picioare pe pământ: „Prima provocare e să ne recuperăm, pentru că avem o zi în minus de refacere față de Slovacia. Vom juca pentru a ne califica! E cea mai complicată grupă. La un moment dat era riscul să avem 3-3 la golaveraj. Trebuie să fim atenți la orice. Acum e primul moment în care ne vom uita și la celelalte rezultate. Dar vreau să amintesc ceva tuturor. Echipa asta a fost neînvinsă timp de doi ani. Azi ne-a învins o forță a Europei, cu 5 jucători în Premier League. Dar avem capacitatea să ne ridicăm, așa cum am făcut-o de multe ori”. 

Pagina de facebook a echipei naționale notează că pentru prima dată în istorie, 4 echipe au câte 3 puncte înaintea ultimei etape. După cum s-au mișcat aici oamenii din Departamentul de Comunicare al FRF, n-aș avea motive să-i contrazic. Jocurile se vor face miercuri, România – Slovacia, la Frankfurt, și Belgia – Ucraina, la Stuttgart. Deja se vorbește, vocile peluzei, de un blat la meciul nostru cu Slovacia! Cu 4 puncte, ambele echipe ar merge mai departe. 

Unde ești, tu, Jean Pădureanu?