Vladimir Putin, mandat noi, fără emoții. Atât în țară, cât și în străinătate, alegerile prezidențiale din Rusia, puse în scenă de Kremlin la sfârșitul săptămânii trecute, au transmis un singur mesaj, respectiv, acela că sprijinul față de președintele rus, Vladimir V. Putin, este preponderent și de nezdruncinat, în pofida sau poate tocmai din cauza războiului său din Ucraina. Duminică seara, din momentul când rezultatele preliminare au apărut pentru prima oară la televiziunile de stat, autoritățile nu au lăsat loc altor interpretări. Potrivit anunțului lor, Putin și-a adjudecat peste 87% din voturi, iar contracandidatul cel mai apropiat, doar un procent de 4%. Demersul a avut toate caracteristicile unui plebiscit de propagandă.

Probabil, Kremlinului i s-a părut mult mai ușor să orchestreze o victorie la o atât de mare diferență, având în vedere că, în snodajele de opinie independente, rata sprijinului față de Putin a urcat, asta datorându-se efectului apelurilor la unitate și optimismului legat de economia rusă. Luna trecută, Centrul Levada, un birou de sondaje independent, anunța că 86% din ruși îl aprobă pe Putin, procentajul său fiind cel mai mare după mai bine de șapte ani.

Vladimir Putin, un nou mandat

Dar, deși se prea poate ca procentul să sugereze sprijinul nestrămutat față de Putin și față de programul său de guvernare la nivelul întregii Rusii, situația este mult mai complexă decât aceste cifre lasă să se înțeleagă. Șeful unui centru de cercetări al opoziției din Moscova a susținut că, practic, sprijinul față de Putin este mult mai fragil decât o sugerează cifrele din sondaje. „Cifrele pe care le primim din sondaje nu înseamnă chiar ce cred oamenii”, afirmă Alexei Miniailo, activist al opoziției din Moscova și cofondator al unui centru de cercetări pe nume Chronicles, care i-a chestioant pe ruși în ultimele luni. „Pentru că Rusia nu este o democrație electorală, ci o dictatură în război”.

Într-un sondaj de la sfârșitul lunii ianuarie, Chronicles a întrebat mai mulți cetățeni ce anume doresc în privința politicilor cele mai importante, iar un alt centru i-a întrebat ce așteptări au de la Putin or, sondajele au relevat o diferență subsanțială între dorințe și speranțe. De exemplu, peste jumătate dintre repondenți au spus că sprijină reluarea relațiilor cu țările occidentale, dar numai 28% dintre ei se așteptau ca Putin să și facă asta. Aproximativ 58% dintre ei și-au exprimat sprijinul față de un acord cu Ucraina, dat numai 29% credeau că Putin va și accepta un asemenea acord.

„Observăm că rușii vor lucruri diferite din ceea ce se așteaptă să facă Putin”, declară Miniailo. „Probabil că, dacă ei ar fi avut într-adevăr o alternativă, ar fi putut avea alte opțiuni”. Totuși, niște alternative convingătoare au fost sistematic eliminate în cel aproape un sfert de secol de când Putin a ajuns la conducerea Rusiei.

Opoziția a fost mazilită

Personalitățile opoziției au fost trimise în exil, la închisoare sau asasinate. Sursele informațiilor independente au fost scoase afară din țară. Iar un val de represiouni, nemaivăzut din epoca sovietică, a dus la condamnări la ani mulți de închisoare pentru cea mai mică formă de protest, cum ar fi niște postări critice în mediile de socializare. Luna trecută, Alexei A. Navalnîi, o personalitate a opoziției ruse care a reprezentat speranțele multor ruși ca alternativă a lui Putin, a murit în împrejurări suspecte într-o închisoare din Bazinul Arctic. Duminică seara, după ce și-a proclamat victoria, Putin a spus că decesul lui Navalnîi a fost un „incident nefericit”.

Războiul nu a făcut decât să închidă și mai mult spațiul destinat vreunei alternative la programul lui Putin, care să poată atrage populația. Ekaterina S. Dunțova, o jurnalistă TV raproape necunoscută și fost deputat municipal dintr-un oraș aflat la circa 100 km. de Moscova, a încercat să candideze la președinție pe baza unei platforme antirăzboi, dar ea a fost rapid descalificată. Așa s-a întâmplat și cu Boris B. Nadejdin, un alt politician ținut sub observație, care a adunat peste 100000 din semnăturile necesare pentru a intra în cursa electorală, dar care nu a ajuns pe listă.

Ce ar arăta cifrele

„Ambii au fost considerați îndeajuns de periculoși ca să nu fie lăsați să se înscrie în alegeri”, afirmă Miniailo. „Asta spune multe despre natura regimului și despre cât de robustă este poziția lui Putin. Dacă regimul său crede că nu trebuie să lase un jurnalist din provincie să strângă semnături, asta spune multe”. :Și totuși, printre ruși, sprijinul față de Putin a fost incontestabil în ultimii doi ani, de când a ordonat invazia totală a Ucrainei, iar, în multe sondaje, acest lucru rămâne de netăgăduit.

Denis Volkov, directorul Centrului Levada, afirmă că cifrele denotă o consolidare a sprijinului din jurul lui Putin. „Urmărim mai mulți indicatori, nu doar rata de aprobare”, afirmă Volkov. „Punem întrebări cu scop precis. Întrebăm despre situația economică. Întrebăm care este starea de spirit a oamenilor. Toți acești indicatori arată o singură direcție”. Înarmat cu un imens aparat de propagandă, Putin a convins milioane de ruși că el este cel care îi apără curajos împotriva lumii occidentale dușmănoase, care folosește Ucraina drept unealtă ca să le distrugă națiunea și modul lor de viață.

Care e marele paradox

„Discursul statului a format această idee, și anume, că este vorba despre Rusia împotriva oricui altcuiva”, afirmă Katerina Terticinaia, profesor de politică comparată la Universitatea Oxford. „E foarte important, acest subiect este mereu susținut. Lipsa unei alternative este și ea invocată printre motivele care îi fac pe ruși să îl sprijine pe Putin. Oamenii nu-și pot imagina o alternativă”. Putin nu numai că pare să le fie superior tuturor celorlalți candidați cărora Kremlinul le permite sp apară la televiziunea de stat. El pare totodată cea mai bună opțiune și comparativ cu aproape toți predecesorii săi din istorie.

Alexander Gabuev, directorul Centrului Carnegie Asia Eurasia, sublinia că, deși războiul a prejudiciat o bună parte din moștenirea lui Putin, mai ales primele sale două mandate au oferit cea mai strălucită combinație între prosperitatea materială și o libertate relativă cum rușii nu mai văzuseră până atunci or, printre cei neinteresați de politică, această bunăvoință rămâne. „Acesta e paradoxul – ei reprezintă într-adevăr viața cea mai fericită din istoria țării”, spune Gabuev. „Pentru că această combinație dintr-un foc între bogăție, prosperitate materială și libertăți nu a fost niciodată atât de mare”.

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA / nytimes.com