Campania electorală pentru prezidențiale agită opinia publică din ce în ce mai mult, fiecare candidat încercând să se profileze cât mai bine în ochii și opțiunile alegătorilor, spre a le câștiga încrederea.

Campania electorală are cinci competitori cu șanse la finală

Avem, cel mai probabil, un clasament de cinci competitori, care, conform sondajelor sau propriilor declarații, au șanse la finală: Marcel Ciolacu, George Simion, Nicolae Ciucă, Elena Lasconi și Mircea Geoană.

Fiecare dintre aceștia prezintă plusuri și minusuri. Marcel Ciolacu mizează pe profilul de calm și împăciutor, pe discursul privind investițiile și nivelul de trai.

Atacurile tuturor la adresa sa se axează pe apartenența la PSD și pe istoricul electoral, care, în ultimii 20 de ani, a arătat că turul doi coagulează mai mult alegătorii ne-PSD.

Campania electorală a lui George Simion și Nicolae Ciucă

George Simion abordează mesaje dure, vorbește simplu, pe înțelesul oamenilor, este foarte activ în online și atacă „sistemul” reprezentat de partidele care au fost, într-o anumită perioadă, la guvernare.

Criticile celorlalți la adresa sa sunt legate de presupuse legături cu Rusia sau simpatii discutabile. Nicolae Ciucă s-a promovat prin cariera militară mai mult decât onorabilă și calitatea de autor al unui volum autobiografic.

Singurele teme nefavorabile vizează, în principal, lipsa coerenței discursive și relația de subordonare față de Klaus Iohannis, prăbușit la cote istorice în simpatia populară.

Elena Lasconi și Mircea Geoană

Elena Lasconi are prospețime și este un element de noutate, ca profil, cu un mesaj tonic și motivațional. La partea de minusuri, detractorii săi remarcă lipsa de experiență politică și instituțională.

Mircea Geoană excelează în discursul diplomatic și se bizuie pe experiența externă. Atacurile competitorilor merg tot pe asocierea sa cu PSD, al cărui președinte a fost, precum și pe gafele repetate.

Campania electorală a candidaților Ciolacu și Simion

În acest tablou succint se derulează emisiuni, dezbateri și acțiuni de campanie. Ceea ce am remarcat aseară, odată cu intervenția liderului AUR în emisiunea lui Mihai Gâdea, este o situație paradoxală: deși, împreună, Marcel Ciolacu și George Simion întrunesc spre 55% din potențialele sufragii, o geometrie variabilă îi plasează pe aceștia în opoziție față de toți ceilalți.

Mai exact: Ciolacu este criticat, cam pe același teme, de Simion, Ciucă, Lasconi și Geoană. La rândul său, Simion si partidul său sunt excluși de la o potențială guvernare începând din 2025, de toți ceilalți actori.

Ei bine, această abordare generală și generalizantă pune în lumină nu doar degradarea clasei politice, ci mai ales neînțelegerea principiului fundamental al democrației reprezentative.

Este profund greșit să excluzi, a priori, pe oricine din subiectul exercitării puterii, câtă vreme asta înseamnă excluderea de la decizie a celor care au votat acel candidat sau partid.

De ce nu va renunța nimeni

Revoluția glorioasă din Anglia anului 1688 a anunțat o miză esențială: negocierea parlamentară pentru evitarea clivajului social, care poate merge până la război civil.

Or, după 20 de ani de ură împotriva adversarilor si de polarizare între toate categoriile de cetățeni, ambele instrumentate de la Cotroceni, continuarea acestui model nu doar că obosește societatea, dar riscă să degenereze.

În acest context trebuie văzute rezultatele sondajelor.

Avem un candidat PSD cu discurs integrator și axat pe promisiunea bunăstării și dezvoltării, care anunță că, în cazul victoriei, va desemna un premier liberal, în ciuda asaltului comunicatorilor PNL la adresa sa, și un candidat AUR, care se luptă cu toată lumea, cu partidele "vechi", care se revendică de la poporul ignorat de politicieni, strângând voturi de protest de la toate păturile sociale.

Astfel, strategiile de coagulare a celor declarați anti-PSD și anti-AUR au sorți mici de izbândă, întrucât numărul lor total nu întrunește majoritatea. În plus, renunțarea la cursă ar afecta scorul parlamentar al propriilor partide (în cazul lui Nicolae Ciucă, al Elenei Lasconi și al lui Ludovic Orban) sau ar încheia definitiv viitorul politic propriu (al lui Mircea Geoană sau Cristian Diaconescu).