Hortensia Papadat Bengescu - romanele de frescă socială interbelică. Cum a reușit o soție de magistrat să portretizeze familiile interbelice românești cu pretenții și secrete ascunse

Hortensia Papadat Bengescu - romanele de frescă socială interbelică. Cum a reușit o soție de magistrat să portretizeze familiile interbelice românești cu pretenții și secrete ascunse.

Hortensia Bengescu s-a născut la 8 decembrie 1876, în comuna Ivești, județul Galați. Era fiica generalului Dimitrie Bengescu și a soției acestuia Zoe Bengescu, profesoară.

A beneficiat de o educație deosebită, la ”Pensionul Bolintineanu” din București, pregătindu-se să devină soție de funcționar sau ofițer, conform ideii generale a epocii. S-a măritat la 20 de ani cu magistratul Nicolae Papadat, având patru copii. Și-a urmat soțul, de la Măgurele, la Focșani, Constanța, unde se afla detașat în interes de serviciu.

Hortensia Papadat Bengescu - debut la maturitate

Deși a dorit de mai mult timp să scrie, a debutat în 1912, în presa culturală scriind în limba franceză. Avea 36 de ani, iar pentru standardele acelei epoci era femeie în toată firea cum se zice. L-a cunoscut pe marele Garabet Ibrăileanu, acesta sfătuind-o să debuteze. În 1919, a apărut romanul ”Ape adânci”. Voluntară a Crucii Roșii în anii războiului, ea a redat experiența de front în romanul ”Balaurul”.

Eugen Lovinescu i-a facilitat lecturi publice la cenaclul ”Sburătorul”. Hortensia Papadat Bengescu s-a apropiat în opera sa de modele literare ale lui Garabet Ibrăileanu, Marcel Proust.

Eugen Lovinescu este cel care îi impune cumva abordarea prozei realiste, obiective, concepție literară care stă la baza operelor din așa numitul ”ciclu al Hallipilor”, un set de romane precum Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini.

Hortensia Papadat Bengescu - prozatoare în stil realist premiată dar și cenzurată

În 1933, după ce s-a stabilit la București, va scrie Logodnicul. Hortensia Papadat Bengescu introduce ”personajul reflector”, în fapt două personaje feminine, Mini și Nory, care îl ajută pe cititor să fixeze locul și ținuta personajelor principale.

În manuscris i-a rămas romanul ”Străina”, care numără 1000 de pagini.

Anul 1946 îi aduce Premiul Național pentru Proză. Înainte de venirea comuniștilor, Hortensia Papadat Bengescu a fost considerată ”Marea Europeană”.

După 1947, opera sa a fost scoasă din circuitul public, din cauza ”abordării burgheze”, viziunii decadente asupra societății. Marginalizată și trăind fără mijloace de existență stabile, autoarea s-a stins la 5 martie 1955, în București.

Anul 1965, prin reorganizările ideologice și culturale o va readuce în atenția publicului, romanele sale fiind din nou editate, prezentate în programele școlare.

Sursa foto: Adevărul.ro