Conflict Turcia-SUA pe tema PKK. Cotidianul turc Milliyet scrie că „Organizaţia teroristă are acum şi forţe aeriene...”, cu referire la Partidul Muncitorilor din Kurdistan.

De ani de zile PKK visa să deţină forţe aeriene. Nu reţelele teroriste din Kandil, ci aripa siriană a PKK şi-a îndeplinit în cele din urmă această dorinţă, scrie Milliyet.

Nu glumesc, acest lucru s-a întâmplat în lupta armată lansată de triburile arabe împotriva YPG. Unităţile de Apărare a Poporului, aripa militară a PYD-n.trad., la Deir ez-Zor.

Mazlum Abdi scrie pe reţelele de socializare: „Coaliţia internaţională ne-a oferit sprijin aerian împotriva militanţilor de la Deir ez-Zor”.

Acuzații de sprijin pentru PKK

SUA, care declară că aruncă în luptă YPG împotriva ISIS, au devenit, în cele din urmă, forţele aeriene ale YPG. Legătura a devenit atât de strânsă încât Abdi, în acea serie de mesaje mai scrie. „Washingtonul a solicitat o soluţie pacifistă în criza de la Deir ez-Zor”.

Cel căruia trebuie să-i fie ruşine nu este Mazlum Abdi, ci parteneriatul Pentagon-CIA şi Casa Albă, care au transformat organizaţia teroristă în forţă aeriană. Pentru Washington, bazele militare din Grecia pot deveni o alternativă la Incirlik, dar problema nu este atât de uşoară.

Turcia a iniţiat unele acţiuni în regiune, în ciuda SUA, şi dacă va fi nevoie o să mai iniţieze. Într-o asemenea situaţie, Washingtonul cu cei 900 de militari care au rămas în Siria poate deveni partea care fuge, părăseşte terenul.

Cel mai mare rău pe care SUA îl pot face Turciei pe teren este să-l ia cu ei pe Mazlum Abdi, pe care îl păzesc 24 de ore din 7 zile.

Atenuarea tensiunilor din ultima perioadă ar putea continua dacă SUA vor respecta integritatea teritorială a Turciei şi vor renunţa să mai finanţeze terorismul.

Dacă ar fi să privim ultima mutare, Washingtonul este încă foarte departe de acest punct...

Balansare - balet

Vizita de lucru pe care preşedintele Erdoğan a efectuat-o la Soci a avut un ecou puternic în prea rusă.

Am fost uimit când am citit comentariile corespondenţilor de presă ai Kremlinului şi ale analiştilor politici cu privire la vizită. Un segment semnificativ crede că Turcia, care are unele probleme cu Washingtonul, va oferi un sprijin necondiţionat Moscovei.

Dacă era vorba de anul 1980 şi chiar de o perioadă dinainte de această dată, le-aş fi dat dreptate.

În perioada Războiului Rece, în toate capitalele se putea observa o balansare între Washington şi Moscova, când cobora unul, se ridica celălalt.

În anii 1990, ecuaţia Washington-Moscova a dispărut, locul fiind luat de poziţionarea pro-NATO sau pro-Eurasia.

Astăzi, în anul 2023, trăim într-o altă lume şi o altă Turcie.

Folosirea PKK împotriva Turciei

Iar când este vorba despre obişnuinţa de a folosi PKK împotriva Turciei, pentru noi ambele capitale sunt suspecte.

În problema FETÖ, bineînţeles că mâinile SUA sunt mai murdare, iar Moscova nu exercită presiuni asupra lui Assad pentru a se aşeza la masa negocierilor cu Turcia.

Analiştii politici de la Moscova ar trebui să analizeze situaţia privind la opoziţia faţă de SUA din Turcia.

Astăzi Ankara a renunţat la balansare, dacă ar trebui să găsim ceva asemănător pentru situaţia de astăzi, ar fi vorba despre un balet care are în centru interesele Turciei. Adică în centru, cu cât Turcia se apropie de interesele sale este uşor să rămână în picioare, cu cât se îndepărtează de centru, cu atât cade mai repede.

Ce se va întâmpla dacă Turcia şi Grecia s-ar împăca

Nimeni nu poate recurge la acţiuni secrete în Grecia împotriva Turciei, motivând că o apără. Avioanele şi navele de război ale Franţei, ţară din Mediterana de Vest, nu pot murdări apele Egeei, militarii francezi nu se pot plimba pe Insula Iepurelui situată în faţa oraşului Izmir.

Se va găsi o soluţie pentru Cipru şi nu va fi necesar să cedeze Franţei o bază militară navală. Rezervele energetice din Egee şi Mediterana de Est vor deveni surse de bogăţie pentru ambele ţări. Miliardele de dolari care trebuie plătite negustorilor de arme vor fi cheltuiţi pentru prosperitatea popoarelor turc şi grec.

Marea Egee va deveni o mare a păcii, şi pe lângă peşti şi păsări şi oamenii se vor bucura de această mare a păcii.  Pentru a-şi acoperi pierderile de forţă de muncă, rezultate în urma îmbătrănirii populaţiei, Grecia nu va mai fi obligată să adică migranţi din Egipt sau îndepărtata Asie.

Pacea ne va aduce câştiguri tuturor, războiul doar unuia dintre noi... După Dendias, care a otrăvit vizita anterioară din cazua dorinţei sale de a deveni premierul Greciei, ministrul de externe grec Giorgos Gerapetritis a trasat un portret mult mai realist. Sper ca acest climat de pace să continue. (Articol de Özay Şendir; Traducerea: Emel - Birgül  Mauki, RADOR)