Aderarea Finlandei la NATO, anexarea liniștită a Belarusului de către Rusia, Ucraina tăiată în două... "Între Occident și Rusia, zonele gri dispar, ceea ce crește riscul de confruntare", consideră politologul Sven Biscop.

Sediul Alianței Atlantice de la Bruxelles are un nou steag în curtea sa principală, cel al Finlandei, care pe 4 aprilie a devenit cel de-al 31-lea membru al organizației. După trei decenii de nealiniere militară, acesta este un punct de cotitură strategic pentru această țară, care împarte o graniță de 1.300 de kilometri cu Rusia. Acest viraj dramatic a fost determinat de invazia rusă în Ucraina. Din aceleași motive, și Suedia bate la ușa NATO.

Cu toate acestea, președintele turc Recep Tayyip Erdoğan nu a dat încă undă verde ratificării acestei integrări. Rusia a promis "contramăsuri" la extinderea Alianței, calificată drept "atac la adresa securității sale". Vladimir Putin declarase însă, în iunie anul trecut, că nu vede "nicio problemă"cu aderarea Finlandei și Suediei la NATO, Moscova neavând "dispute teritoriale" cu Stockholmul și cu Helsinki. Pentru Sven Biscop, directorul programului Europa în lume la Institutul Regal Egmont pentru Relații Internaționale, intrarea Finlandei este un pas în plus către dispariția "zonelor gri" dintre Occident și Rusia.

Ce efecte apar după intrarea Finlandei în NATO

Reporter: Care sunt consecințele strategice ale intrării Finlandei în NATO?

Sven Biscop: Țările baltice au fost foarte expuse militar în faţa Rusiei. Intrarea Finlandei în NATO le plasează într-o poziție geostrategică mai confortabilă. În cazul unui atac rusesc, Alianța le va putea apăra mai ușor. Finlanda poate conta pe sute de mii de rezerviști bine pregătiți. Este o țară credibilă când vine vorba de apărare. O tradiție moștenită din istoria sa. În special rezistența acerbă a finlandezilor în timpul războiului de iarnă împotriva armatei sovietice, de la sfârșitul anului 1939 până la începutul anului 1940. Puterea militară finlandeză este un atu pentru NATO. Kremlinul a promis "contramăsuri" împotriva extinderii Alianței, semn al nemulțumirii sale, dar nu văd ce va putea face Moscova concret.

Reporter: Ar trebui să ne așteptăm la aderarea Suediei la NATO până la summitul Alianței Atlantice de la Vilnius, din iulie, așa cum speră majoritatea liderilor aliați?

Sven Biscop: Ankara nu a dat încă undă verde. Vetoul turc asupra aderării Suediei, țară care are mulți cetățeni kurzi, inclusiv militanți PKK, este mai presus de toate o chestiune de principiu și politică internă: în perspectiva alegerilor de la mijlocul lunii mai din Turcia, Recep Tayyip Erdogan dorește să evidențieze, în ochii electoratului turc, hotărârea sa de a lupta împotriva PKK, organizație considerată teroristă. Cu toate acestea, încăpățânarea sa de a bloca intrarea Suediei în NATO l-a făcut, în Occident, să îşi piardă creditul pe care l-a dobândit prin sponsorizarea acordului dintre Moscova și Kiev privind exportul de cereale ucrainene.

Reporter: În contextul invadării Ucrainei, Finlanda a renunțat la statutul său de neutralitate, iar Suedia este pregătită pentru asta. O schimbare majoră la nivelul întregului continent?

Sven Biscop: Finlanda și Suedia și-au cultivat de mult neutralitatea militară. În timpul Războiului Rece, acest statut le-a permis să mențină bune relații cu Occidentul și cu blocul sovietic. Acum, continentul european pare din ce în ce mai clar tăiat în două. "Zonele gri" care au existat între Rusia și Uniunea Europeană se estompează, ceea ce crește riscul de confruntare.

„Comandamentul militar și politic din Belarus își pierde toată autonomia”

Reporter: Alte exemple care să ilustreze această ruptură din ce în ce mai marcată cu Europa?

Sven Biscop: Vasalizarea foarte avansată a Belarusului este unul dintre cele mai izbitoare aspecte ale acestei diviziuni continentale care a devenit mai dură. Vladimir Putin a anunțat că Rusia va desfășura arme nucleare tactice pe teritoriul vecinului său și va construi acolo un depozit de arme nucleare. Minskul a confirmat decizia. Comandamentul militar și politic din Belarus își pierde toată autonomia. Kremlinul ordonă, președintele Aleksandr Lukașenko execută (în 2014, el refuzase să recunoască oficial anexarea Crimeei de către Rusia și fusese mediator, găzduind discuțiile ruso-ucrainene în capitala sa - n.red.).

Reporter: Împărțirea Ucrainei în două zone, dintre care una este ocupată de armata rusă, este un alt aspect al diviziunii continentale despre care vorbiți?

Sven Biscop: Cu siguranță. Oarecum, Ucraina era un stat tampon între Rusia și Occident. De la invazia rusă de anul trecut, țara a fost împărțită în două: mai multe zone din estul și sudul Ucrainei au fost anexate de Rusia și parțial ocupate de armata rusă, în timp ce restul țării a rămas sub controlul guvernului de la Kiev. Continuarea conflictului ne va spune unde va fi fixată linia de separare. Dacă va exista o recucerire ucraineană, Ucraina va face parte din arhitectura europeană de securitate. Dacă Ucraina va cădea în mâinile Rusiei, nu există nicio îndoială că Moldova va fi următoarea țintă a Kremlinului. De la nord la sud în Europa, falia dintre Rusia și Occident este din ce în ce mai vizibilă.

sursa: RADOR / levif.be