Conform legislației din țara noastră, salariații pot beneficia de mai multe tipuri de concediu și chiar dacă acele perioade nu sunt contributive, sunt considerate ca stagii de cotizare pentru pensie.

Acest stagiu de cotizare reprezintă mai exact vechime în muncă. Vorbim despre asta chiar și atunci când salariații cu contract de muncă se află în anumite perioade de concediu, în care, din diverse motive, nu se pot prezenta la muncă.

Concediul de odihnă și incapacitate de muncă

Toți salariații au dreptul, conform Codului muncii, la cel puțin 20 de zile de concediu de odihnă, perioadă ce este calculată bineînțeles la stagiul de cotizare. O excepție de la aceste prevederi reprezintă absențele nemotivate de la muncă și concediul fără plată. Ele nu se vor lua așadar în calcul pentru vechimea în muncă. „Absențele nemotivate și concediile fără plată se scad din vechimea în muncă”, potrivit legislației.

Când ne referim la concediul pentru incapacitate temporară de muncă, pentru accidente de muncă sau boli profesionale, trebuie să știm că acestea se acordă pe baza unei adeverințe medicale. Perioada în care angajatul nu se poate prezenta la muncă reprezintă vechime în muncă, fiind cunoscută în Legea pensiilor ca perioadă de cotizare, chiar dacă e necontributivă.

În această perioadă angajatul primește o indemnizație, pe o perioadă de 183 de zile în intervalul de un an.

Concediile pentru nașterea și creșterea copiilor

Și concediul de risc maternal și paternal, cel de maternitate, de naștere a copilului, de acomodare sau de îngrijire a copilului sunt luate în calcul ca perioade de cotizare pentru pensie.

Concediul de risc maternal se acordă femeilor care au născut recent, atunci când la locul de muncă există riscuri pentru sănătatea lor. Pe această perioadă se acordă o indemnizație de 75% din media veniturilor din ultimele șase luni dinaintea acestuia.

Concediul de maternitate este dat angajatelor care urmează să nască, fiind acordată o indemnizație de 85% din media veniturilor din ultimele şase luni.

Când vorbim despre concediul parental, trebuie să știm că tații au dreptul la un concediu de cinci zile lucrătoare, în primele opt săptămâni de la nașterea copilului.

Concediul de creștere al copilului poate fi acordat pentru o perioadă de doi ani, respectiv trei (în cazul copilului cu handicap). Indemnizația lunară pentru creșterea copilului se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori datei naşterii copilului.

Concediul de acomodare este acordat celor care adoptă un copil, fiind pe o perioadă de cel mult un an. În aceste cazuri, indemnizația reprezintă 85% din veniturile realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani și nu poate fi mai mică de 1.787 de lei și nici mai mare de 8.500/lună.

Bineînțeles, există și concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la șapte ani. Dacă avem un copil cu handicap, pentru afecțiunile intercurente, concediul este până la împlinirea vârstei de 18 ani. Se acordă o indemnizație lunară de 85% din baza de calcul, care este determinată ca medie a veniturilor lunare din ultimele șase luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară, potrivit avocatnet.ro.