Sursa: Yaniv Berman / Israel Antiquities Authority „Oamenii nu sunt conștienți de faptul că această stradă aglomerată este construită direct peste un șanț imens, un canal uriaș săpat în stâncă, cu o lățime de cel puțin 10 m și o adâncime cuprinsă între 2 și 7 m”, explică Zubair Adawi, directorul de săpături al Autorității Israeliene pentru Antichități.
„Șanțul, care înconjoară întregul Oraș Vechi, datează de aproximativ 1.000 de ani, din secolul al X-lea d.Hr. sau mai devreme, iar funcția sa era de a împiedica inamicul care asedia Ierusalimul să se apropie de ziduri și să pătrundă în oraș. Șanțurile, de obicei umplute cu apă, sunt bine cunoscute din fortificațiile și castelele din Europa, dar aici șanțul era uscat (nu umplut cu apă), lățimea și adâncimea sa reprezentând un obstacol care încetinea armata care ataca.”
Descoperire arheologică foarte importantă la Ierusalim
Impresionantele ziduri și porți ale Orașului Vechi vizibile astăzi au fost construite în secolul al XVI-lea de sultanul otoman Suleiman Magnificul. „Primele ziduri de fortificație care înconjurau orașul antic al Ierusalimului erau mult mai puternice”, spune Dr. Amit Re'em, directorul regional pentru Ierusalim al Autorității Israeliene pentru Antichități. „În epoca luptelor de cavaleri, a săbiilor, săgeților, săgeților și a cavaleriei care încărca, fortificațiile Ierusalimului erau formidabile și complexe, cuprinzând ziduri și elemente pentru a ține la distanță marile armate care luau cu asalt orașul.”
„Armatele care încercau să captureze orașul în Evul Mediu, trebuiau să traverseze șanțul adânc și în spatele acestuia alte două ziduri groase de fortificație, în timp ce apărătorii orașului de pe ziduri făceau să plouă cu foc și sulf asupra lor. Ca și cum acest lucru nu ar fi fost de ajuns, în fortificații existau tuneluri secrete, unele dintre ele descoperite de arheologii Autorității Israeliene pentru Antichități în săpături anterioare, prin care apărătorii orașului puteau ieși în șanț și ataca inamicul prin surprindere, iar apoi dispăreau înapoi în oraș.”
O amprentă care ridică multe semne de întrebare
„Istoricii care au însoțit Prima Cruciadă, descriu sosirea cruciaților la zidurile Ierusalimului în iunie 1099. Epuizați de călătorie, ei au stat vizavi de imensul șanț și abia după cinci săptămâni au reușit să îl traverseze cu tactici de desfășurare și cu mult sânge vărsat, sub focul puternic al apărătorilor musulmani și evrei.”
În cursul săpăturilor, a fost găsită o amprentă misterioasă de mână sculptată în peretele șanțului. Până în prezent, arheologii nu au descifrat semnificația acestei sculpturi. „Simbolizează ceva? Indică un anumit element din apropiere? Sau este doar o glumă locală? Timpul ne poate răspunde”, spun cercetătorii.
Eli Escuzido, directorul Autorității Israeliene pentru Antichități, adaugă că „Mulți au visat și au luptat pentru Ierusalim, iar fortificațiile orașului sunt o mărturie tăcută. Descoperirile arheologice ne permit să vizualizăm evenimentele dramatice și convulsiile prin care a trecut orașul. Ne putem imagina cu adevărat tumultul și aproape că putem mirosi fumul bătăliei. Noi deslușim zi de zi istoria militară intensă a orașului și vom face eforturi mari pentru a expune descoperirile publicului larg.”
sursa: medievalists.net
Recomandările noastre
