De-a lungul timpului au fost descoperite multe comori dacice. Zonele unde aceștia au locuit sunt pline de legende, însă și de obiecte prețioase sau așezări deosebite. Unele povești spun că aceste comori ascunse în munții sau peșteri sunt păzite de un blestem, lucru care le face și mai interesante pentru cei pasionați de istorie.

Arheologii au studiat multe zone în care se spune că au trăit dacii, însă „Ținutul Pădurenilor” din Hunedoara nu părea să aibă un potențial prea mare pentru descoperirea vreunei comori. Locuitorii din aceste părți au păstrat rămășițele unor așezări aparținând perioadei regelui Burebista.

În ciuda interesului slab al arheologilor pentru „Ținutul Pădurenilor”, regiunea pare să fie încărcată cu istorie dacică. Rămășițele unor așezări au fost descoperite în apropierea Castelului Corvinelor, dar și la Arănieș. Pe Valea Cernei au fost găsite mai multe vestigii care au aparținut dacilor, inclusiv rămășițele unei vechi exploatații miniere. În Alun au fost descoperite rămășițele unor cuptoare de reducție a fierului, însă și unele galerii cu inscripția „Natus Ibi Ubi Ferum Nascitum”, tradusă în „Născut acolo unde se naşte fierul”.

Cucerirea Daciei nu a dus la pierderea tradițiilor. În munții Poiana Ruscă, în apropierea capitalei Ulpia Traiana Sarmizegetusa, dacii au continuat să trăiască și să își câștige existența prin exploatarea resurselor naturale precum fier sau marmură.

„Ținutul Pădurenilor”, zona unde s-a găsit una dintre cele mai prețioase comori dacice

Pe dealul Dosului, la marginea satului Cerbăl, a stat ascunsă timp de aproximativ 2.000 de ani, una dintre cele mai prețioase comori ale lui Burebista. Tezaurul a fost scos la iveală din întâmplare, în 1874, când se lucra la drumul Govâjdia – Dobra.

Localnicii au dat inițial peste un vas din lut, în interiorul căruia se alfa un altul de bronz. În acesta a fost ascunsă o adevărată avere, compusă dintr-o fibulă de argint, două fibule cu scut rombic, un lanț fragmentar de argint, două coliere, o spirală de braț din argint cu capete stilizate în forma unui șarpe, alte trei brățări de aur și argint, șapte verigi spiralice, trei inele din bandă subțire și șase pandantive în formă de cui sau cal. În vas se mai aflau și 491 de monede romane, din argint, emise între anii II - I î.Hr.

Monedele romane au fost de mare ajutor arheologilor pentru a putea stabili, cu aproximație, perioadă în care a fost îngropată comoara. Potrivit acestora, bijuteriile și banii datează din a doua jumătate a secolului I î. Hr., pe vremea regelui Burebista.

„În adevăr însăşi comoara de monete romane şi podoabe de argint găsită la Cerbel şi datată înainte de moartea lui Iuliu Caesar şi deci pe vremea lui Burebista, fusese îngropată într-un vas de bronz a cărui toartă lipsea. Nu departe de Cerbel, la două ceasuri spre sud – vest de Huniedoara, s-a găsit numai toarta, foarte frumoasă, a unei oenochoe de bronz, în stilul bine cunoscut al vaselor campaniene”, afirma istoricul Vasile Pârvan, în volumul „Getica” (1926).

Brățările cu capete de șarpe, simbol pentru daci

O brățară din argint, cu capetele decorate în simbolul șarpelui, se afla în comoara descoperită în „Ținutul Pădurenilor”. Atenția arheologilor a fost atrasă de această brățară, bijuterie asemănătoare celor descoperite în anii '90 și 2000 la Sarmizegetusa Regia. Specialiștii susțin că o astfel de brățară este caracteristică dacilor.

Mai multe brățări cu simbolul șarpelui au fost descoperite de-a lungul timpul pe teritoriu României. Majoritatea comorilor găsite conțin brățări din argint, cu simboluri animale, ceea ce a determinat cercetătorii să concluzioneze că civilizația dacilor era una a argintului și nu a aurului.

„Tipul de brăţări prin excelenţă caracteristic în Dacia din La Tène-ul IIl e acela cu capetele în formă de protome de şerpi. Se ştie că acest tip de brăţări e şi greco-etrusc şi că se găseşte şi în Thracia sudică, în regiunile eleno-thrace, ba chiar, ca influenţă sudică, până în Scoţia şi în Spania, mai toate în La Tène III. De altă parte, brăţările dacicecu capete de şerpi sunt de obicei plurispirale. În aceeaşi vreme brăţările cu protome animale sunt absolut comune în Sciția proprie, de la nordul Mării Negre. Se pare chiar că la Aiud s-a găsit şi o brăţară de argint ”scitică” având capetele terminate în protome de şerpi. În sfârşit noi avem din Dacia, în necropolele şi aşezările halstattului scithic cunoscutele inele spirale cu capete de şerpi”, arăta academicianul Vasile Pârvan.

Brățări regale, din aur, descoperite la Sarmizegetusa

Academicianul Vasile Pârvan a susținut că „argintul era în Dacia metalul de predilecție pentru fabricarea podoabelor”, însă au fost descoperite și bijuterii din aur. La Sarmizegetusa Regia au fost găsite cel puțin 24 de brățări dacice din aur.

13 brățări de acest gen au fost recuperate de statul român în perioada 2007 - 2011. La fel ca majoritatea bijuteriilor dacice, și acestea aveau simbolul șarpelui la capete.

„Raritatea brăţărilor polispiralice de aur şi argint, decorate cu protome de dragon şi palmete poansonate, cantitatea considerabilă de metal preţios pe care o înmagazinau, ca şi lipsa replicilor lor în bronz, sunt dovezi că asemenea piese au avut o circulaţie extrem de restrânsă, limitată de caracterul lor special. Folosirea acestui tip de bijuterii pare să fi fost restricţionată de practici de ritual şi de semnificaţii politice foarte clare. Versiunea în aur a acestui tip de podoabe care apare numai la Sarmizegetusa ar putea fi un indiciu că purtarea acestora era un apanaj al cercului limitat al familiei regale, în calitatea lor de sacerdoţi”, arăta dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, în studiul „13 din 24… – Brăţările de aur regale dacice de la Sarmizegetusa Regia”, potrivit adevărul.ro.