„Nu vei sta niciodată singur”, i-a spus președintele american Joe Biden lui Volodimir Zelenski la Casa Albă. Probabil, că nu o va face, dar nu contează dacă președintele american stă lângă el. Victoria, dacă va fi una, va fi a poporului ucrainean și nu pentru că Joe Biden și companiile americane de armament stau alături de Volodimir Zelenski.
Președintele ucrainean i-a mulțumit lui Joe Biden pentru toate finanțările militare: 22 de miliarde de dolari deja acordați, 1,85 miliarde - un fel de cadou pentru vizita la Washington și 45 de miliarde preconizate că vor merge spre Ucraina, anul viitor. Însă pentru Zelenski nu este de ajuns.
În acest război, proviziile de arme nu vor determina sfârșitul conflictului. Dacă ar fi așa, Rusia ar putea câștiga la pas, doar asigurându-și mai mult armament. Oricâte arme și-ar arunca rușii și ucrainenii unii altora, acelea nu vor deveni factorul decisiv. Încrederea și motivația pentru care ucrainenii duc un război de rezistență just nu se compară cu războiul de agresiune pe care-l duc rușii.
Cu ocazia vizitei din Statele Unite, Volodimir Zelenski a fost invitat să țină un discurs la o sesiune comună a Congresului american. Nici o noutate în mesaj, doar o altă piesă de propagandă pentru consolidarea statutului de război.
Discursul președintelui ucrainean în fața ambelor Camere ale Congresului a fost în mare parte lipsit de sens. Poate că era inevitabil. Este dificil să scrii un discurs scurt și profund și să și pronunți câteva idei demne de reținut. Chiar dacă ești un actor și comic celebru. Mesajul fundamental al discursului lui Zelenski a fost unul dublu: să mulțumească poporului american, al cărui sprijin a pretins că este indispensabil pentru victoria Ucrainei și certitudinea că Ucraina va câștiga. Al doilea mesaj poate fi adevărat - Ucraina poate ieși câștigătoare pentru că cel puțin duce un război drept. Însă primul este fals: Ucraina nu va câștiga datorită sprijinului Statelor Unite. Ucraina poate câștiga prin convingerea cu care luptă, SUA venindu-i alături nu pentru libertatea Ucrainei ci pentru că amândouă țările au același inamic.
Zelenski a așezat lupta Ucrainei la nivelul unei lupte pentru libertate și a comparat-o cu războiul împotriva Germaniei naziste. Dar, el nu a menționat că Rusia și Ucraina – ambele părți ale fostei Uniuni Sovietice – au luptat împreună umăr la umăr împotriva Germaniei. El l-a invocat pe președintele SUA, Franklin Delano Roosevelt, dar nu a dorit – în mod surprinzător – să-l menționeze și pe mareșalul Josif Vissarionovici Stalin, care i-a determinat pe ruși și ucraineni să-și apere libertatea de agresiunea nazistă.
Zelenski nu a reușit să explice de ce foștii aliați, Rusia și Ucraina, au devenit dușmani de moarte. El nu a reușit să explice de ce o Rusie care a luptat pentru libertate s-a transformat într-o putere agresivă. El nu a reușit să explice cum s-a schimbat Rusia: de la a fi o parte a Uniunii Sovietice la a deveni un aspirant revanșist, pentru reînvierea imperiului țarist. Zelenski a spus că Rusia este rea, dar nu a reușit să explice de ce. El nu a vorbit de multe alte lucruri care s-au întâmplat în istoria comună a celor două țări pentru că era prea incomod să o facă. Nu a vorbit, cerând să fie crezut doar din ceea ce spune.
Când s-a referit la o „pace justă”, Zelenski a respins compensația și a subliniat că părinții care și-au pierdut fii și fiice vor continua să trăiască de dragul răzbunării. Acei fii și acele fiice ar fi murit pentru o cauză nobilă. Dar, de cealaltă parte a frontului, mor și fiii și fiicele părinților ruși – chiar dacă sunt în slujba noului țar, dar mor totuși, iar acești părinți vor visa și ei la răzbunare. Ura și răzbunarea vor prolifera la nesfârșit și de aceea acest război trebuie să înceteze. În loc să pledeze pentru mai multe arme, Zelenski ar fi putut să ceară ceva mult mai prețios: pacea.
Volodimir Zelenski a ratat o șansă. El nu este nici Fidel Castro și nici Che Guevara, chiar dacă încearcă să pară, cel puțin prin veșminte, ca cei doi.