Deciziile Curții Constituționale cu privire la prescripție trebuie aplicate de toate instanțele, iar Codul penal care nu prevedea întreruperea prescripției reprezintă lege penală mai favorabilă. Este concluzia unui raport întocmit de un judecător din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Acesta va fi dezbătut în cadrul CCR, pe 25 octombrie, când vor fi luate în discuție prevederile privind prescripția.

Raportul Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) în problema aplicării deciziilor CCR 297/2018 și 358/2022 privind prescripția răspunderii penale va fi dezbătut de ICCJ în 25 octombrie 2022 în legătură cu aplicarea deciziilor CCR privind prescripția. În cauzele aflate în curs de soluționare nu va mai există prescripția specială, ci doar cea generală. În aceste cauze se vor aplica termenele de prescripție prevăzute la art. 154 alin. (1) Cod penal.

„Având în vedere că instituția prescripției răspunderii penale este calificată în cvasiunanimitatea doctrinei că fiind o instituție de drept material (substanțial) și ținând cont că această nu poate fi disociată și considerată că fiind autonomă de legea căreia îi aparține (Codul penal), cu atât mai mult nu poate fi acceptată teza disocierii și atribuirii unui caracter autonom și diferit, de procedura penală, normei cuprinsă în art. 155 alin. (1) referitoare la intreruprerea cursului prescripției”, se arată în raport.

Documentul precizează că cele două decizii ale CCR trebuie aplicate de toate instanțele, iar Codul penal care nu prevedea întreruperea prescripției reprezintă lege penală mai favorabilă. Astfel, art. 155 alin. 1 din Codul penal care prevedea întreruperea cursului prescripției, dar care a fost declarat neconstituțional prin deciziile CCR 297/2018 și 358/2022 reprezintă legea penală mai favorabila.

„Cu alte cuvinte, existența caracterului interuptiv al prescripției în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată că fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziții legale succesive. Revine fiecărei instanțe de judecată investită cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția unei lex tertia”, se mai arată în raportul ICCJ.

Deciziile CCR nu mai pot fi invocate dacă au fost respinse în apel

Pe de altă parte, raportul ÎCCJ mai arată că cele două decizii CCR nu pot fi invocate în cadrul contestațiilor în anulare, dacă decizia CCR 297/2018 a fost invocată în faza de apel însă aplicarea sa a fost respinsă.

„În consecință, se impune a se răspunde chestiunii de drept invocată de către instanța de trimitere în sensul că instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliză prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauzei de încetare a procesului penal în cursul procesului penal anterior acestei din urmă decizii”, mai prevede raportul, citat de Luju.ro.

Ce prevede Codul penal

Conform articolului citat mai sus, art. 154, termenele de prescripție a răspunderii penale sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detentiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 20 de ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;

d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amendă.