În ajunul aniversării a 31 de ani de la declararea independenței Ucrainei, în Crimeea se întețesc exploziile ”accidentale” și continuă exodul masiv al populației – deși până acum nu au fost lovite decât ținte militare. Oare de ce această panică?

Partizanii. În ultimele zile, au început să sară în aer sistematic bazele Armatei ruse din Crimeea: aeroportul Saki, un depozit de muniții din Maiske, un alt aeroport, din Gvardeyskoe, un alt depozit, la Djankoi, în nordul Crimeii, aeroportul din Soci și numărătoarea continuă.  Surse de presă au evocat ”activitatea partizanilor ucraineni”.

Dar în teritoriile ocupate din Ucraina nu există partizani! Acolo acționează organele de Stat ale Ucrainei, în baza Legii 2268-VIII din 18 ianuarie 2018 privind ”Garantarea suveranității de Stat în teritoriile vremelnic ocupate”. Pe la spatele ocupanților, continuitatea statalității ucrainene e asigurată de „autoritățile executive și conducătorii acestora, conform atribuțiunilor stipulate de Constituția și Legile Ucrainei” (Art.5.1) care „aplică măsuri pentru a garanta siguranța națională și a stăvili agresiunea Federației Ruse” (Art.5.3). Pe scurt, organele Statului ucrainean funcționează în secret în teritoriul ocupat.

Să compari activitatea de partizani cu acțiunile Statului Secret e ca și cum ai compara trotineta cu tancul. Fiindcă rezistența se desfășoară militarizat, organizat, la nivel național: „Personalul militar, oficialii însărcinați cu aplicarea legii și alte persoane cu sarcini în aplicarea măsurilor de securitate națională și apărare... se subordonează Comandantului Forțelor Întrunite, ale cărui decizii sunt executorii”. (Art.9).

Mai mult, Legea ucraineană interzice explicit partizanatul propriu-zis: „Intervenția oricărei persoane, indiferent de funcția sa, în administrarea măsurilor de respingere și stăvilire a agresiunii directe și înarmate a Federației Ruse nu este permisă” (Art.9).

Aceasta, fiindcă „garantarea suveranității Statului în teritoriile vremelnic ocupate ... se întemeiază pe Constituție, pe Legile Ucrainei și pe Tratatele internaționale” (Art.3). De aceea, „măsurile de respingere și stăvilire a agresiunii” corespund cu prevederile Articolului 4 (A) (1) din a III-a Convenție de la Geneva: se bucură de protecția Tratatelor internaționale cei „care fac parte din forțele armate ale Statelor semnatare, ca și membrii milițiilor și forțelor de voluntari care fac parte din sus-numitele forțe armate”.

Prin urmare, constituie încălcare a Convențiilor de la Geneva, deci crimă de război, orice represalii ale ocupantului împotriva „personalului militar, oficialilor însărcinați cu aplicarea legii și altor persoane cu sarcini în aplicarea măsurilor de securitate națională și apărare”. Fiindcă aceștia acționează în baza Legii 2268-VIII, deci cu respectarea Art. 1 a celei de-a II-a Convenții de la Haga (1907): luptă „în acord cu Legea”.

Mulți s-au mirat zilele trecute, când președintele Zelenski a cerut cetățenilor ucraineni din regiunile vremelnic ocupate „să nu se apropie de obiectivele militare ale armatei ruse și de toate acele locuri unde își depozitează muniția și echipamentele, unde își țin cartierele generale”. De fapt, reamintea cetățenilor obligațiile ce decurg din prevederile Art. 9 al Legii 2268-VIII și avertiza că acțiunile întreprinse înafara cadrului legal sunt samavolnice și contravin Convențiilor de la Haga și Geneva, dând frâu liber represiunii rusești.

Împuterniciții. Asta nu înseamnă că ocupanții și colaboraționiștii pot dormi liniștiți! Fiindcă de ei se ocupă, conform Art. 8.3/ L. 2268-VIII, „persoane împuternicite de către organele de justiție și procuratură să investigheze încălcările legii comise în regiunile respective”. În primul rând, împuterniciții investighează infracțiunea împotriva păcii, comisă de militari ai Federației Rusă, definită ca atare de Convențiile de la Geneva: „pregătirea, plănuirea, inițierea și purtarea unui război de agresiune, sau a unui război care încalcă tratatele internaționale, înțelegerile sau garanțiile” și de a III-a Convenție de la Haga (privind începerea ostilităților). Apoi, împuterniciții investighează infracțiunea de trădare de Patrie prin înlesnirea ocupației străine, prevăzută de legea penală ucraineană. Iar în ce privește coloniștii ruși, infracțiunea de „trecere ilegală a frontierei”!

Sună frumos: „investighează încălcările legii”. Dar mijloacele de ”investigare”, așa cum sunt ele definite de Art. 12.1/ L. 2268-VIII, sunt ceva mai ... speciale. „Pentru a garanta interesele vitale ale societății și Statului pe durata respingerii agresiunii armate”, împuterniciții au dreptul „să folosească în caz de extremă necesitate arme și echipament special (sic!) împotriva indivizilor care au comis sau comit încălcări ale legii”. Mai pe scurt, când trădătorul numit primar de ocupanți se urcă în mașina personală, bagă cheia în contact și e pulverizat de dinamita de sub scaunul șoferului, se cheamă că „împuterniciții au folosit echipament special împotriva unui individ care comite încălcări ale legii”.

Iar în ultima vreme, activitățile ”investigative” în teritoriile vremelnic ocupate au devenit din ce în ce mai numeroase. Dacă în perioada 6 iulie – 2 august (28 zile) mass media a înregistrat 33 de ”acte de rezistență”, în perioada 4 – 13 august (10 zile) s-au înregistrat 34 de asemenea acte: o intensificare de peste 300%. Și aceste acțiuni de ”investigare” devin din ce în ce mai violente: dacă în iulie au avut loc 16 acțiuni cu „arme și echipament special”, în numai 10 zile din august au avut loc 22! De altfel, Vadim Skibitsky, șeful spionajului miliar din Ucraina (GRU), recunoaște: „Desigur, avem și comandouri speciale, unități speciale care pot controla, susține și coordona aceste activități ...” Și o și fac!

Panica. În conformitate cu Art.8 al legii în cauză, „începutul și sfârșitul măsurilor de securitate și apărare, respingere și stăvilire a agresiunii armate a Federației Ruse în regiunile Doneț și Luhansk depind de decizii specifice ale Comandantului Suprem al Armatei Ucrainei”. Precum se vede, inițial Legea 2268-VIII avea în vedere numai regiunile Doneț și Luhansk, nu și „măsuri de securitate și apărare” în Crimeea.

Dar la 16 august a intrat în dezbaterea Radei Supreme de la Kiev, în procedură de urgență, inițiativa legislativă Nr. 7646 de completare și modificare a Legii 2268-VIII, care extinde explicit „măsurile de securitate și apărare” și la Republica Autonomă Crimeea. Cei vizați au prins de veste. Numai în cursul zilei de 15 august, peste 30 de mii de autovehicule au trecut Podul Crimeii spre Rusia. În noaptea de 16 – 17 august, guvernatorul numit de ocupanți, Vladimir A. Konstantinov, ca și așa-zisul ”prim-ministru” al Crimeii,  Serghii V. Aksionov, au părăsit pe șest peninsula, împreună cu familiile. Fiindcă în versiunea actualizată, Art.6/ L. 2268-VIII prevede, printre atribuțiile organelor de Stat din teritoriile vremelnic ocupate, și „îndeplinirea măsurilor pentru asigurarea executării sentințelor și protejării drepturilor condamnaților”. Iar domnii Konstantinov și Aksionov știu bine, conform legilor ucrainene, mai au un singur drept: la ultima țigară.

Vestea fugii celor doi oficiali s-a răspândit instantaneu printre coloniști și colaboraționiști.  Promulgarea noii versiuni a L. 2268-VIII de către președintele Zelenski a fost considerată a fi decizia prevăzută la Art. 8, privind începutul măsurilor de securitate și apărare în Republica Autonomă Crimeea. De altfel, din acel moment, Statul ucrainean a recunoscut implicarea sa în numeroasele incendii și explozii din peninsulă: de acum există bază legală.

Lista Neagră. De fapt, panica nu se datorează atât modificărilor legale, cât ”pacificatorilor”. Din 2014, funcționează un sit Internet cu adresa  https://myrotvorets.center/ (atenție, nerecomandat minorilor și celor slabi de înger!). Acolo apar listele de ”dușmani ai Ucrainei” și fotografii cu îndeplinirea sentințelor.

”Myrotvorets” înseamnă în ucraineană Pacificatorul. Declarativ, acest sit controversat este gestionat de un ONG cu sedii în Polonia și Statele Unite, Center for Research of Signs of Crimes against the National Security of Ukraine, Peace, Humanity, and the International Law. Dar identitatea celor care gestionează situl e ascunsă, iar sursele de informare nu sunt precizate. Înafara unei liste cu 4.000 de mercenari Wagner (infracțiunea de mercenariat) și a listei complete cu muncitorii ruși implicați în construcția podului de peste Strâmtoarea Kerci (asociere în vederea infracțiunii de construcție ilegală), figurează acolo și o listă aproape completă cu ”coloniștii și colaboraționiștii” din Crimeea ocupată: peste 100.000 de suspecți, în cele mai multe cazuri cu adresă și număr de telefon.

După publicarea, pe listele cu ”dușmani”, a datelor personale a 4.508 jurnaliști care au solicitat acreditarea în așa-zisele ”republici populare” din Donbass și a 300 de oficiali ucraineni din Regiunea Zakarpatia, care au dobândit și pașaport ungar, Human Rights Watch, Uniunea Europeană și ambasadorii G7 au cerut desființarea sitului. În zadar!

Prezența pe listele de ”dușmani ai Ucrainei” alcătuite de ”pacificatori” e luată foarte în serios de coloniștii și colaboraționiștii din teritoriile vremelnic ocupate: în baza acestor liste, organele ucrainene de aplicare a legii au operat până acum peste 1.000 de arestări. Iar câteva zeci de ”dușmani” au și fost executați. Teama e parțial justificată: în vechea versiune, L. 2268-VIII prevedea că orice legătură a persoanelor fizice sau juridice cu ocupantul este interzisă, fiind asimilată trădării. Concret: ești vatman, în tramvai se urcă doi soldați ruși – gata, ai devenit trădător de Patrie, ești trecut pe listă, glonțul te așteaptă!

Sub acest aspect, inițiativa legislativă Nr. 7646 constituie revenirea la o oarecare normalitate. Apare o listă cu activitățile persoanelor fizice și juridice, care nu mai sunt considerate trădare prin sprijinirea ocupației inamice. Pe listă sunt: distribuirea pensiilor și ajutoarelor sociale, învățământul (conform programei școlare ucrainene!), serviciile poștale, financiare, medicale, farmaceutice și sociale, furnizarea de energie electrică, gaz și cărbune localnicilor, transportul de pasageri și mărfuri, activitățile agricole, comerciale și de catering. Orice altă activitate derulată voluntar cade sub incidența Codului Penal.

Un pas important este și dezincriminarea activităților desfășurate sub amenințare: dacă ocupantul te mână cu baioneta la săpat șanțuri, asta nu înseamnă că ai devenit trădător. Comentând noua versiune a legii, Vadim Skibitsky, șeful spionajului militar ucrainean, de fapt șeful ”împuterniciților” din teritoriul ocupat, preciza că de acum încolo represaliile vizează „așa-zișii lideri și alte persoane din Federația Rusă care vin în aceste teritorii și încep procesul unei așa-zise integrări a teritoriilor în Federația Rusă în sfera politică, în cea economică, în sfera socială, desigur. Și, din nefericire, există câțiva colaboratori care susțin prezența Rusiei în aceste teritorii.” Câțiva, nu zeci de mii...

Primul bețiv al țării. Agresiunea ilegală și neprovocată a Federației Ruse va lăsa în urmă multe resentimente și tensiuni, a căror gestionare nu va fi ușoară, în termen mediu și chiar lung. Dacă inițiativa legislativă Nr. 7646 constituie un pas în direcția bună, decizia secesioniștilor din Luhansk de a organiza la Mariupol un proces-spectacol cu prizonierii de război ucraineni de la combinatul siderurgic Azovstal e un pas în direcția greșită.

Desigur, așa-zisele ”republici populare” din Donbass nu sunt semnatare ale Convențiilor de la Haga și Geneva – deci pot face efectiv ce doresc cu prizonierii de război. Secesioniștii din Luhansk au anunțat deja că intenționează să-i execute. Dar aducerea lor în cuști, în fața unui tribunal ilegal sfidează nu numai comunitatea internațională, ci și pe președintele Rusiei, domnul Putin. Care la 17 mai 2022 a anunțat, prin purtătorul său de cuvânt, numitul Peskov D.S., că ”garantează personal” că militarii ucraineni „de la combinatul siderurgic Azovstal, care s-au predat, vor fi tratați conform normelor internaționale''. Toată lumea vede, astfel, cât cântăresc ”garanțiile” președintelui Rusiei...

Decizia de a organiza un proces-spectacol în care prizonierii de război să fie condamnați și executați chiar de Ziua independenței Ucrainei, 24 august, a fost luată sub coordonarea vicepreședintelui Consiliului de Securitate al Rusiei, fostul prim-ministru și președinte Dmitri A. Medvedev. Dânsul fusese trimis de președintele Putin pentru a investiga situația din așa-zisele ”republici populare” din Donbass, pe fondul acuzelor că miliardele destinate formării ”armatelor populare” au fost deturnate de liderii separatiști.

În loc să ia urma banilor, domnul Medvedev, trimis la Lugansk în calitate de “șef al unei delegații coordonatoare”, a participat la o serie de chefuri-monstru organizate chiar de cei vizați. Între două pahare de vodcă, a aprobat încălcarea ”garanțiilor” putiniste și Convențiilor de la Haga și Geneva – devenind și dânsul suspect de crime de război.

Președintele Putin este evident nemulțumit de situația în care a fost pus. Cu prilejul ședinței Consiliului de Securitate, referitor la misiunea domnului Medvedev, a remarcat, retoric: “Cine poate coordona cel mai bine alcoolicii și dependenții de droguri, dacă nu principalul alcoolic al Rusiei?!” Nedezmeticit bine după chefurile separatiste, domnul Medvedev ar fi reacționat îndrăzneț: „Nimeni nu a observat cum Putin a devenit principalul proscris al țării”. O fi fost așa, n-o fi fost așa? Având în vedere obiceiurile politice ale regimului, dacă domnul Medvedev ”cade” de la etaj, înseamnă că așa a fost...

Totuși, se cuvine remarcat un aspect pozitiv: și de-o parte, și de alta a apărut preocuparea pentru ce se va întâmpla după încheierea ostilităților. Toți cei implicați par a fi devenit conștienți că o gestionare deficitară a situației post-conflict poate duce la o nouă catastrofă: pe listele ”Myrotvorets” figurează, în prezent, 186.000 de persoane!