sursa: facebook În discuțiile cu diverși oficiali de la câteva ministere de la Berlin, la începutul lunii iunie, am avut întotdeauna sentimentul caracterului reversibil al abandonării energiei nucleare ce ar fi trebuit să se întâmple la sfârșitul anului, ca răspuns la întrebarea dacă războiul din Ucraina și reducerea importurilor de gaze rusești (atât pe termen mediu ca urmare a deciziei germane, cât și imediat ca represalii rusești) ar obliga la regândirea destinului celor trei centrale încă în funcțiune.
Nu m-am îndoit că decizia fusese luată, chiar dacă politica abandonului nuclear fusese discutată de partenerii guvernamentali, adică de social-democrați, verzi și liberali, imediat ce și-au dat seama de primele implicații ale ciocnirii dintre Occident si Rusia. Și unul dintre motivele convingerii mele a fost că nu numai energia nucleară nu a fost niciodată populară în rândul populației germane, ci și politica de închidere a centralelor până în 2022, care a început ca un obiectiv al verzilor, iar odată cu fostul cancelar Angela Merkel a ajuns să fie aproape unanimă în cadrul marilor partide germane.
Creștin-democrata Merkel a confirmat renunțarea la energia nucleară într-un anunț din 2011, după gravul accident de la centrala japoneză de la Fukushima. Cam la fel cum Italia a decis să-și închidă centralele în urma catastrofei din 1986 de la Cernobîl, în Ucraina sovietică de la acea vreme. Conform acestei logici, Germania ar deveni al doilea membru al G-7 fără energie nucleară, un risc pentru competitivitatea economiei sale, cea mai mare din Europa, dar și o provocare - dacă gazul ar ajunge la un preț bun, chiar și energiile regenerabile ar fi, în sfârşit, o soluţie.
Acum apar știri potrivit cărora centralele germane ar putea avea un răgaz de funcționare suplimentar, având în vedere riscul unei crize energetice iarna viitoare. De data aceasta, "Wall Street Journal" este cel care afirmă că anunțul deciziei este iminent, deşi cancelarul social-democrat Olaf Scholz continuă să-l ţină secret. Despre posibile probleme de securitate, cuvintele din culise sunt liniştitoare, până la urmă dacă cele trei centrale erau fiabile până pe 31 decembrie 2022, vor fi de asemenea şi pe 1 ianuarie 2023.
Această chestiune a abandonării sau nu a energiei nucleare dezvăluie mai ales în ce măsură în Europa Occidentală în general, și chiar într-o putere industrială și într-un gigant demografic precum Germania, viitorul energetic va fi alcătuit din incertitudini până când energiile regenerabile se vor impune. Spre deosebire de Statele Unite, dotate cu resurse energetice care susțin cea mai mare economie de pe planetă, Europa Occidentală este un colos economic cu o fragilitate totală din punct de vedere energetic, susceptibil de a suporta impactul diverselor crize geopolitice, fie în Maghreb, fie în Orientul Mijlociu sau în Europa de Est, ca acum. În Uniunea Europeană, doar Franța pare puțin protejată, datorită, tocmai, mizării puternice pe energia nucleară.
În afară de această gestionare a crizei, germană, dar nu numai, în timp ce războiul din Ucraina și ciocnirea cu Rusia continuă, trebuie să ne gândim serios la o strategie energetică pentru Europa Occidentală. Care să salveze economia și planeta, notează dn.pt. (Editorial de Leonídio Paulo Ferreira, director adjunct al cotidianului "Diário de Notícias'")
(Traducerea Rador)
Recomandările noastre
