Hamas, aflat la putere în enclava palestiniană, nu a răspuns bombardamentelor israeliene din 5 august, lăsând Jihadul Islamic să trimită singur peste o mie de rachete

De obicei, cele două organizații operează în tandem împotriva Israelului. Hamas, care guvernează Fâșia Gaza, și Jihadul Islamic sunt cele mai mari mișcări de rezistență armată împotriva statului evreu. Cu toate acestea, în timpul escaladării de trei zile dintre Gaza și Israel, care a început vineri, 5 august, și a dus la moartea a 47 de palestinieni, Jihadul Islamic a fost singurul care a lansat rachete în Israel - peste o mie, scrie Clothilde Mraffko în Le Monde.

Hamasul a condamnat atacul israelian, dar nu s-a alăturat luptei. Nu este pentru prima dată: scenariul repetă, aproape identic, evenimentele din noiembrie 2019. Israelul a ucis atunci un comandant al Jihadului Islamic - Baha Abu Al-Ata, așa cum vinerea trecută l-a ucis pe Tayssir Al-Jabari, și au urmat aceleași consecințe: mișcarea islamistă a răspuns lansând rachete, escaladarea a durat câteva zile, apoi s-a încheiat. Pentru că cei de la Hamas - o organizație mai mare și mai bine înarmată - nu au intervenit, de fiecare dată conflictul a rămas limitat.

„Hamasul deține autoritatea. Au interese în Gaza”, explică Khalil Abou Shammala, activist pentru drepturile omului, încercând să explice această inacțiune. ”După tensiunile din primăvară, enclava palestiniană s-a bucurat de un calm relativ. Mișcarea islamistă Hamas a fost dornică să păstreze această stabilitate și concesiile israeliene care au însoțit-o: statul evreu a slăbit blocada strictă pe care a impus-o enclavei începând din 2007”.

De asemenea, Hamas încearcă să-i cruțe pe cei 2,3 milioane de locuitori ai Gazei, încă traumatizați de războiul din mai 2021. Organizația însăși nu și-a revenit: încă nu și-a reconstituit toate capacitățile operaționale.

Astfel, când Jihadul Islamic a reacționat la arestarea la 1 august a unui lider al mișcării sale din Cisiordania ocupată de armata israeliană – declanșatorul ultimei serii de violențe – Hamasul a avut toate motivele să se abțină. În cele din urmă, Israelul a luat inițiativa de a bombarda Gaza pe 5 august, pretinzând că „dejuca un atac” asupra civililor. Jihadul Islamic a ripostat. „Ne confruntăm cu un atac, ce se așteaptă de la noi?” se întreabă retoric Daoud Shehab, purtătorul de cuvânt al mișcării. ”Hamasul nu era pregătit din punct de vedere militar, noi suntem pregătiți tot timpul”.

La Hamas, perspectiva e diferită. „Principala noastră dispută cu Jihadul Islamic a fost legată de sincronizare. Ei au vrut să-și grăbească răspunsul”, a remarcat Motea Abu Mousabeh, un purtător de cuvânt al Hamas. ”Jihadul Islamic a insistat să escaladeze, de la sine, fără coordonare”.

Din 2018, Hamas a reunit toate facțiunile din Gaza într-un „comandament comun de operațiuni”, dorind să dețină astfel controlul asupra inițiativei militare. După ce primele tensiuni au fost depășite, Hamasul a fost asociat la manevrele militare prin intermediul acestui organism. „Ne-au făcut activitatea mai ușoară”, este de acord Daoud Shehab.

Un anumit pragmatism

În ciuda diferențelor tactice, cele două mișcări s-au grăbit să prezinte imaginea unei rezistențe unite, conștiente că strategia israeliană se bazează pe divizarea lor. Atacând doar Jihadul Islamic și împingând Hamasul în tranșee, statul evreu a pretins că a spart unitatea rezistenței din Gaza, fapt contestat de liderii celor două mișcări. „Hamasul nu are niciun interes să elimine Jihadul Islamic”, susține Motea Abou Mousabah. ”Există un consens larg cu privire la interesele și obiectivele noastre în lupta noastră pentru libertate”.

În ultimii ani, Jihadul Islamic a umbrit uneori Hamas, apărând mai răzbunător, lansând rachete spre Israel când Hamasul căuta să calmeze situația. După războiul din 2021, Hamas a apărut întărit în fruntea rezistenței armate palestiniene. Retragerea sa în timpul escaladării din 6 august poate să fi pătat această imagine. În Gaza, unde nu s-au organizat alegeri din 2006, este greu de identificat care ar fi opinia populației, epuizată de distrugeri și lupte.

În timp ce enclava încă își îngropa morții la începutul acestei săptămâni, se putea remarca oscilarea între sprijinul pentru mișcările de rezistență și oboseala de la războaiele repetate. Civilii au plătit din nou un preț mare. Armata israeliană dă vina, în parte, pe Jihadul Islamic, spunând că unele dintre rachetele sale au aterizat chiar în enclavă, ucigând mai mult de o duzină de rezidenți. Organizațiile locale pentru drepturile omului investighează. „Aceste afirmații trebuie investigate”, admite Shehab. „Da, au fost erori. Dacă din greșeală am atins oameni, ne vom asuma responsabilitatea. Nu vom fugi de ea”.

„Cred că în viitor vor exista conflicte între Jihadul Islamic și Hamas, pentru că nu împărtășesc aceeași viziune”, avertizează Mahmoud Al Zag, de la Frontul de Luptă Populară Palestiniană, oponent al guvernului din Gaza.

Fără a abandona lupta armată, mișcarea fondată de șeicul Yassin în 1987 s-a convertit în ultimii ani la un anumit pragmatism politic, preocupat de guvernarea locuitorilor enclavei, epuizați de succesiunea războaielor din 2008 și de blocadă. Ea poartă discuții cu Israelul, prin țări terțe. „Israelul, ca forță de ocupație, controlează granițele Gazei, punctele de trecere, ceea ce intră și ce iese. Prin urmare, este esențial ca mișcarea Hamas să stabilească comunicații, indirect, cu mediatori precum Qatar și ONU”, explică Motea Abou Mousabah. ”Schimburile vizează doar îmbunătățirea condițiilor de viață ale locuitorilor. Recent, Israelul a acordat permise pentru aproximativ 14.000 de locuitori ai enclavei să vină să lucreze pe teritoriul său – veniturile lor susțin zeci de mii de familii. Acest lucru a cântărit în calculele strategice ale Hamas în weekend.

Colonizări în Cisiordania

Jihadul Islamic este impermeabil la aceste aranjamente de guvernare: nu aspiră la putere. Mișcarea, născută la sfârșitul anilor 1970 în urma revoluției iraniene și a prăbușirii naționalismelor arabe, este axată pe lupta armată, fiind susținută și finanțată de Iran. JI a ordonat numeroase atacuri sinucigașe în timpul celor două intifade palestiniene. Intransigența sa i-a adus respect în rândul populației din Gaza.

Ambele grupări sunt totuși conștiente de acest lucru: „Nimeni nu poate face față singur ocupației”, își amintește Motea Abou Mousabah. În Gaza, Hamas lucrează așadar pentru a reuni facțiunile, prin exercitarea unui anumit control, în special prin „comandamentul comun de operațiuni”. De asemenea, mișcarea aspiră, de la războiul din mai 2021 pe care l-a lansat ca răspuns la raidurile forțelor israeliene pe esplanada Moscheilor și expulzările planificate a palestinienilor din Ierusalim, la unificarea rezistenței palestiniene pe întreg teritoriul, inclusiv în interiorul Israelului și în Cisiordania ocupată.

Operațiunile militare israeliene sunt tot mai intense nu doar în Gaza, ci și în Jenin și Nablus. Jihadul Islamic și Hamas, împreună cu alte grupări armate, se stabilesc acolo cu o popularitate tot mai mare în fața inacțiunii Autorității Palestiniene. În această strategie de cucerire în Cisiordania ocupată, cele două mișcări sunt în armonie. Până la noi evoluții. (Traducerea: Ruxandra Lambru, RADOR)