Sergiu Bogdan este profesor de drept penal la Facultatea de Drept din Cluj Napoca. În trecut a ”distrus” mandatele pe siguranța națională sau a obligat instanțele de judecată să își motiveze deciziile la momentul pronunțării.

În urmă cu trei zile, Sergiu Bogdan, care este și avocat în Baroul Cluj, a obținut o decizie revoluționară la Curtea de Apel Cluj, prin care o persoană încarcerată a fost eliberată, pe motiv că fapta din rechizitoriu, era prescrisă deja la momentul condamnării definitive.

Sintagma ”orice act” nu există

Făcând trimitere la decizia Curții Constituționale, privind aplicabilitatea termenelor de prescriere a faptelor penale care este noutate? Ce trebuie să înțeleagă românii?

Practic din 2018, prima decizie a CCR și până în 2022, ultima decizie a CCR, a existat o dezbatere în lumea juridică dacă decizia din 2018 a scurtat termenul de prescripție sau nu. Acest termen de prescripție are un termen general, și unul special, o prelungire a celui general. În anul 2014, când a intrat în vioare Codul penal, procurorii au modificat legea și au spus că orice act pe care îl face procurorul va întrerupe cursul prescripției. Adică se dublează termenul. Acest lucru se întâmpla în 2014, pentru a nu se prescrie dosarele. Acum, în perioada 2018-2022 trebuie aplicată regula prescripției generale.

Sintagma din Codul Penal ”orice act” a fost declarată neconstituțională. Cum s-a ajuns aici?

Am ajuns în 2018, și CCR constată că orice act pe care îl face procurorul nu poate întrerupe cursul prescripției. Este vorba de orice act, și asta a spus CCR că nu este corect acest termen, pentru că este neclar. Atunci s-a făcut de facto o șmecherie. S-a mers pe ideea să tăcem din gură pentru, că se descurcă judecătorul. Noua decizie a CCR, din 2022, spune că din 2018 până în 2022, că nu era ok cum a fost modificarea din 2014 și că Guvernul și Parlamentul nu a făcut nimic.

Au umblat cu tot felul de șmecherii procedurale

Ați fost printre primii care ați decoperit și invocat aceste vicii procedurale privind prescripția.

Noi am făcut contestație în anulare pentru clientul nostru. În motivele Ordonanței de Guvern adoptată de curând, până și Guvernul recunoaște și invocă motivele CCR cu privire la prescripție. Și acolo Guvernul spune foarte clar că instanța trebuia să verifice prescripția.

Dar există o decizie a ICCJ care spune că prescripția trebuie invocată în timpul procesului penal și nu după?

Este o decizie cu care eu nu sunt de acord, dar există. Șmecheria este în felul următor: ei practic au sesizat ICCJ și au spus că este inadmisibil că tu, dacă ai discutat despre cauza de încetare în cursul procesului, adică ai invocat ce s-a întâmplat, nu mai este motiv de contestație în anulare. Și asta va cădea, pentru că dacă judecătorul invocă din oficiu precripția, iar procurorul spune că nu era prescris, atunci Înalta Curte de Casație și Justiție, în procedura de recurs în casație poate spune că nu era prescris și inculpatul va merge la închisoare. Ori, inculpatul nu poate să facă asta, nu mai poate să aibă cale de atac.

Prescripția nu poate invocată oricând?

Da. Poate fi invocată oricând. Dar dacă omul este nevinovat de ce să invoci prescripția?

Hotărârea de Guvern va produce efecte pentru viitor

De când se va aplica Ordonanța de Guvern, care modifică articolul din Codul Penal care se referă la prescripția generală și cea specială?

Este valabilă doar pentru viitor.

Dar procurorul general al României, Gabriela Scutea a dat un ordin intern către toți procurorii prin care li se cere să aștepte aplicarea deciziei CCR cu privire la închiderea dosarelor penale mai vechi pe motiv de prescripție.

Șmercheria pe care a încercat-o procurorul general este că prescripția este o instituție de procedură, și atunci la instituțiile de procedură nu se mai aplică legea penală mai favorabilă, ci se aplică cea de la momentul în care o verifici. Este o chestiune contra firii, așa pe față.

În perioada 2018 - 2022, vor exista foarte multe casări?

Nu se vor mai plânge judecătorii și procurorii că au dosare grămadă. Vina este a tuturor. Dosarul pe care l-am avut eu, la Curtea de Apel Cluj, fapta era din 2011 și rechizitoriu din 2018. Prescripția generală era de zece ani, adică termenul era împlinit în 2021. Dacă acum cineva comite o faptă, termenul de prescripție este cel general plus încă atât, adică dacă prescripția generală este de zece ani iar cea specială de 20 de ani.

Dosarele trebuie analizate în parte

Marile dosare despre care se discută atât de mult în ultimele zile vor fi închise?

Fiecare dosar trebuie analizat în parte. Pot fi termene de opt sau zece sau cinsprezece ani, în funcție de circumstanțe. Dar oricum și dacă este de zece ani, o faptă de corupție, după zece ani, dacă nu ai fost în stare să obții o soluție definitivă... Hai să fim serioși.

În concluzie care este mesajul cu prescripția?

Mesajul este că, atunci când trișezi, justificând că vrei să îți faci treaba, se întoarce împotriva ta. Modificările textelor de lege din 2012 și 2014 nu au avut niciun sens. Dacă nu se întâmpla asta nu era nicio discuție. După 2018 a fost vorba despre o lipsă de asumare a celor de la putere.

În România nu există un stat de drept

Există tot felul de decizii ale CCR și ale Înaltei Curți care se bat cap în cap.

Ăsta este un meci de putere. Pentru oamenii simpli este un exemplu de lipsă de stat de drept. În momentul în care instituțiile își dau în cap una la cealaltă, spunând că ea este mai tare și că ea are dreptate, atunci ce să mai înțelegi. Procurorul care respectă legea spune că nu e bine ce face Curtea Constituțională, judecătorul la fel, CCR spune că nu este bine ce face Înalta Curte, pentru că și CCR spune că instanțele nu au făcut nimic în acest sens, și că instanțele sau comportat ca legiuitor și au adăugat la lege. Și pentru oameni nu este bine așa ceva.

Ca profesor de drept penal credeți că suntem în faza unui stat de drept?

Și la studenți le spun că nu suntem un stat de drept. Suntem un stat care încearcă să fie stat de drept, care dă aparență unui stat de drept. Este un test foarte simplu. China are 99.5 la sută dintre rechizitorii, confirmate cu condamnare, Rusia are 98 la sută, Germania are 75 la sută, și România are 96 la sută. Noi facem o justiție simplă sub nuc, e vinovat sau nevinovat. E mai simplu. Și atunci mecanismul este acesta: este o percepție în spațiul public și așa mergem. Una este teoria și alta e practica.