Prozatoarea av. Eliza Ene-Corbeanu și-a lansat zilele trecute al treilea volum de proză scurtă, „Viața la Curte”. Nu vă voi plictisi cu o recenzie care să abunde de neologisme care mai de care mai rupte în figuri patapieviciano-liicene și nici în considerații tehnico-literaro-filosofico-psihologice, pentru că scriitura autoarei este tot ceea ce poate fi mai departe de cărtărismele scremute puber, captive tribulației provocate de acneea juvenilă. Asta, pentru că scriitoarea vine cu un talent care pendulează cuprinzător între experiența de viață și finul ochi de cunoscător al resorturilor sufletului uman. Talentul este astfel pus în slujba adevărului, rezultatul este decupajul impecabil al fragmentului de realitate concludentă. Prozele Elizei Ene-Corbeanu sunt astfel inspirate din realitatea imediată în care trăiește avocatul Eliza Ene-Corbeanu. Sunt scene din lumea instanțelor de judecată, ori din anticamerele lor, unele de ieri, altele de astăzi, locuri unde secunda poate răsturna destine. Multe dintre povestiri sunt surprinse de acolo unde diferența dintre dreptate și nedreptate, între lege și fărădelege, nu se mai face de multă vreme, de aproape 20 de ani, după criteriile știute, adică, infractorii în zeghe și ceilalți, judecătorii și procurorii în robe negre, care inspiră sobrietatea sacerdotală ci, în multe cazuri, fix pe dos, infractorii poartă robele. Ei bine, avocatul Eliza Ene-Corbeanu a fost de nenumărate ori victimă, alături de inocenții măcelăriți, cărora a făcut tot ceea ce a putut să le salveze viețile, atât la figurat, cât și deseori la propriu, iar prozatorul Eliza Ene-Corbeanu a povestit. Povestirile ei sunt multe din actualitate și spun totul despre cancerul care tinde să transforme Justiția, dintr-o zeiță demnă de temple în fiece colț de Cetate, într-o curvă măcinată de sfrenție, cu puroaie care îi șiroiesc de pe talerele balanței, cu sabia putredă de rugină îmbibată în sânge nevinovat. O literatură importantă pentru cine vrea să înțeleagă metastaza împroșcată în corpul Justiției de minți diavolești, și de acolo, în toate cotloanele societății, dar și mai importantă pentru istoricii viitorimii. Aceștia vor avea la dispoziție nu doar kilometri de dosare vopsite criminal de ceea ce a însemnat violul repetat comis de Banda Coldea-Kovesi asupra Justiției, în urma căruia au rezultat nenumărați avortoni, agenți patogeni urmași care secătuiesc în continuare sănătatea Cetății, dar vor putea înțelege dimensiunea tragediilor individuale comise de niște, nici nu știu cum să le spun, de niște plăgi ale Egiptului îmbrăcate în robe negre. Nu mă credeți? Să luăm prima povestire din ultimul volum al prozatoarei av. Eliza Ene-Corbeanu, cea intitulată „Cătușele Anei”.

Ana, cea din titlu, este Ana Maria Pătru. În decembrie 2016, atunci când a fost reținută de DNA, cu trei săptămâni înainte de alegerile parlamentare, era președinte al Autorității Electorale Permanente. De ce a fost reținută? Ce întrebare! Pentru că trebuia înlăturată de urgență din fruntea Autorității, alegerile parlamentare băteau la ușă, iar rezultatul lor trebuia să arate într-un anume fel? În ce fel? Într-un fel în care USR trebuia să fie băgat în Parlament cu un scor cât mai bun. Cum am zis, timpul presa, generalul Coldea, șeful operativ al SRI, inventatorul USR, presa și el, de șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, nu mai spun. Să fi fost doar înlăturată din funcție, bătea la ochi, iar de vorbă bună nu prea înțelegea. Soluția? Activarea plutonului de execuție de la DNA Prahova, „Unitatea de elită” a șefei DNA, Laura Codruța Kovesi. Probe? Zero!

Procurorii care i-au distrus viața Anei Maria Pătru? Șeful DNA Prahova, procurorul Lucian Onea, și procurorul DNA - Prahova, Cerasela Răileanu. Pe primul vi-l amintiți, șeful procurorului Mircea Negulescu, zis Portocală, zis Zdreanță, acel Onea care într-o celebră conferință de presă din 2018, a reușit ca, într-un limbaj de încărcător-descărcător de nisip din basculante, să se dea de gol cu privire la măsluirea dosarelor penale din secția pe care o conducea. Despre al doilea procuror, Cerasela Răileanu, este suficient să spunem „Doamne ferește!”, Pentru că doar asta se poate spune despre o persoană, un procuror DNA, după toate aparențele femeie - din nou, „Doamne ferește!” -, care exclamă la vederea unei alte femei, desfigurată de cătușele care îi inaugurează coșmarul vieții, altfel remarcabil de frumoasă, feminină și fină, în deschiderea anchetei-trucaj: „- La televizor păreați mai frumoasă, uite, așa se minte poporul cu televizorul.” Prezentă la scenă în calitate de avocat, prozatoarea explică: „Doamna procuror era chiar satisfăcută de propria constatare, simțindu-se mai puțin complexată de înfățișarea cu care Dumnezeu o pedepsise. În general, femeile urâte își doresc putere pentru a nimici pe oricine ar îndrăzni să le observe sluțenia - lovesc fără milă, strivind cu bucurie tot ceea ce lor li se pare frumos.”

Ce a urmat? Acuzarea Anei Maria Pătru de șapte martori, de fapt, unul singur, dar cu șapte identități protejate, când femeie, când bărbat, „pentru a ascunde complicitatea bolnăvicioasă a procurorilor cu infractorii”. Acuzatoarea cu șapte personalități, Irina Socol, un vechi edec al SRI, încă de la jumătatea anilor `90, în lumea afacerilor, a mai avut și o a opta înfățișare, aceea de femeie cu suflet și bani, care i-a angajat din milă Anei Maria Pătru, adică victimei sale, celei pe care o turna cu șapte guri de mitralieră, un avocat vopsit, în măsură de a convinge victima să recunoască orice. Șantajată cu soarta copilului, aflată în arest și presată din toate direcțiile, victima a cedat și a recunoscut orice i s-a cerut.

Cum a văzut avocatul Eliza Ene Corbeanu puroaiele care i-au înecat clienta, devenită între timp prietenă? Păi, povestește prozatorul Eliza Ene Corbeanu:

„Avocatul diavolului pusese stăpânire pe Ana mea, obligând-o să recunoască adevărul (n.m. din capul) procurorilor. Avocatul diavolului, plătit de chiar diavolul în persoană - denunțătoarea Anei. Vi se pare surprinzător ca un dușman care te acuză în fața procurorilor de lucruri neadevărate să îți plătească și avocatul? Lor nu li s-a părut nimic ieșit din comun.

- Mi-a fost milă de ea, declara denunțătoarea cu nerușinare. Și atunci i-am trimis un avocat care să o determine să recunoască adevărul lor.

Peste câteva luni, când aveam să ne regăsim pentru a începe lupta adevărată, i-am spus cu tristețe :

- Ana, tu erai în stare să recunoști și o crimă, dacă ți-ar fi cerut asta.

- Pentru copilul meu aș fi făcut orice, mi-a mărturisit și nu am putut să o condamn.”

Contează că victima celor trei, doi procurori DNA, Lucian Onea și Cerasela Răileanu, plus Irina Socol, denunțătoarea cu șapte identități diferite, era nevinovată? Nu ar trebui să conteze. Dar da, era nevinovată. Nu o spun eu, ci agențiile de știri: „Arestată preventiv în 2016 sub acuzația de spălare de bani și trafic de influență, Ana Maria Pătru, fosta președintă a AEP, va încasa peste 110.000 de euro de la statul român. Decizia e definitivă, dar despăgubirile s-ar putea majora. Curtea de Apel a achitat-o, în 2020.”

Să revenim la prozatoarea Eliza Ene Corbeanu și la povestirile ei. Îl văd în viitor, cu ochii minții, pe cercetătorul dornic să înțeleagă una dintre cele mai negre perioade din istoria țării sale, poate chiar tragedia unui părinte, bunic, sau vreun alt înaintaș al său. Cu siguranță, un ochi îl va arunca în dosarele vopsite-scoarță, în două straturi, unul al SRI, altul al DNA, iar celălalt ochi îi va fi ațintit asupra povestirilor Elizei Ene Corbeanu. Va auzi, la fel de sigur, peste timp, din rândurile parcurse, strigătele de neagră disperare ale victimelor, și va înțelege dimensiunile dantești ale grozăviei. După care, îl va apuca o adâncă groază și nu va înțelege cum a fost posibil. Așa cum pe noi, cei de acum, ne apucă groaza atunci când ne uităm în urmă, la istoria anilor `50, ai secolului trecut. După care, îl va apuca o scârbă definitivă de unii dintre semeni săi, așa cum noi avem față de unii dintre semenii noștri, cei de sub robele cărora prozatorul-avocat Eliza Ene Corbeanu le-a scos la iveală înfățișările de hârci.