Biserica Ortodoxă îi prăznuiește astăzi, 19 martie, pe Sfinții Mucenici Hrisant și Daria. Cei doi au trăit în secolul al III-lea și au pătimit în vremea împăratului Numerian (283-284).

Hrisant a fost fiul unui nobil care se numea Polemius. Tatăl său l-a trimis la Roma pentru a învăța învăţăturile păgâne. Tânărul l-a întâlnit pe un preot creștin, cu numele de Cristofor, care i-a arătat credința și iubirea pentru Iisus Hristos. Acesta l-a și botezat.

Polemius nu a acceptat ca fiul său să fie creștin și a încercat să îi schimbe părerea. Acesta l-a căsătorit cu o tânără fecioară pe nume Daria, una dintre cele mai frumoase și inteligente slujitoare ale zeiţei Atena. Tânărul a convins-o pe Daria să treacă la creștinism și au plecat pe drumul lor ca un frate cu o soră. După un an, tatăl lui Hrisant s-a stins în viață, iar băiatul a rămas cu toată averea.

Cu acești bani, Hrisant şi Daria au construit la Roma două case mari, două mănăstiri, una pentru bărbaţi, a lui Hrisant, şi a alta pentru femei, a Dariei. Autoritățile au aflat de creștinii pe care cei doi îi adăposteau, iar prefectul Celerin a venit după ei.

Hrisant a fost dus în faţa judecătorului Claudiu şi supus la nenumărate chinuri înfiorătoare, dar iubirea pentru Hristos l-a scăpat. Claudiu a rămas șocat de cele văzute și s-a creștinat. Autoritățile nu mai văzuseră așa ceva și au început să creadă în miracole.

În urma acestei întâmplări, împăratul Numerian a poruncit ca Hrisant şi Daria să fie trimiși departe de Roma şi închişi de vii într-o peşteră. Acesta a mai prins și alți creștini pe care i-a îngropat.

Moaştele lor au fost găsite în timpul împăratului Constantin cel Mare și puse la loc de cinste. Iubirea lor pentru credință este un exemplu pentru credincioși și în ziua de azi.

Rugăciunea pe care trebuie să o rostești azi

Troparul Sfinţilor Mucenici Hrisant şi Daria, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Cântarea 1, glasul al 4-lea

Irmosul:

Adâncul Mării Roşîi, cu picioare neudate trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit.

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cunună strălucitoare împodobindu-te mai mult decât cu aurul, mucenice şi cu fru­museţile muceniciei strălucind tu, stai înaintea Stăpânului, rugându-te pentru noi, cei ce te cinstim, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rănit ai fost de dorul cel preadulce al Ziditorului, mu­cenice şi desfătările vieţîi trecându-le cu vederea, toată în­clinarea inimii tale ai dat-o cu multă osârdie Celui Dorit, Sfinte mucenice Hrisant.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu credinţa împlătoşându-te, ai doborât pe vicleanul cel meşteşugăreţ, care a năvălit asupra ta cu amăgirile dezmierdării femeieşti şi te-ai făcut vas cinstit al curăţiei, Mucenice Hrisant.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel neapropiat cu firea cea dumnezeiască, apropiat S-a arătat mie, trup luând din tine, Fecioară. După care Sfânta Muceniţă Daria dorind, cu răbdare a pătimit şi s-a adus Lui ca o mireasă.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

Se veseleşte de Tine Bise­rica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti pururea scăparea şi întărirea mea, Doamne.

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aur încercat în focul chi­nurilor te-ai arătat Sfinte Hri­sant, purtând pecetea patimilor celor împărăteşti.

Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Părăsind bârfirea ritorilor, ai fost vânat, Mucenice Hrisant, cu laţurile ucenicilor Celui Ce prealuminat te-a înţelepţit pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorirea trupului părăsind, te-ai supus Celui Dorit de tine, Care te-a adus mireasă lui Hristos, prin cinstita credinţă, Preaînţeleaptă Muceniţă Daria.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei), potrivit doxologia.