Ocupaţi să stăm cu ochii pe televizor, ca nu cumva să ratăm momentul când vor începe să bubuie tunurile şi rachetele la graniţa dintre Rusia şi Ucraina, invazie militară prezisă altminteri cu mare precizie de nu mai puţin de trei ori şi tot amânată, ca să facă în ciudă celor care şi-au blocat banii investind în provizii de conserve şi apă minerală, nu am băgat de seamă tunurile care ne-au bubuit la noi acasă chiar în urechi.

Pandemia a fost un bun prilej nu numai pentru tot felul de sociopaţi să-şi etaleze ideile aberante, de la schimbarea ADN-ului uman, dispariţia proprietăţii şi până la dorinţa arzătoare a unora, ca oamenii să nu mai mănânce nimic, sau cel mult hrană trasă la imprimanta 3D, ci şi pentru hoţi. Pentru jefuitori. Pentru tâlhari, de a prăda cu acte în regulă. „Acte în regulă”, vine vorba, pentru că acele acte, care le dădeau voie să jefuiască, erau date tot de ei.

Cu alte cuvinte, ei, îşi dădeau lor legi, prin care aveau voie, să ne jefuiască. Prostindu-ne că de fapt vor să ne facă un bine.

Tunurile pandemiei, care ne-au bubuit direct în moalele capului, dar şi în buzunare şi care, mai rău decât ar rade rachetele hipersonice ale lui Putin o casă, au ras bugetul ţării. După doi ani de pandemie, după doi ani de stare de urgenţă, de necesitate şi de ce alte necesităţi o mai fi ea, datoria externă a României a crescut cu 60 de miliarde de euro. O sumă ameţitoare. Care ne-a ameţit atât de tare de cap, încât nu suntem capabili să o regăsim nicăieri, în vreo schimbare cât de cât lăudabilă de la noi din ţară. Şi nici nu avem cum să o descoperim, deocamdată, pentru că Ministerul de Finanţe spune că sunt secrete contractele care au înghiţit-o.

Continui să cred, iar semnalele sunt din ce în ce mai clare şi mai puternice că, aşa cum am scris la începutul pandemiei aici, în evz.ro, că aceasta se va încheia cu un nou Nurnberg. Numai că până atunci, avem aici, la noi acasă, tunurile şi tunarii pandemiei, ale căror fapte sunt limpezi. Doar că niciunul dintre ei nu a fost tras la răspundere. Ne tot întrebam de ce se prelungeşte în România starea de necesitate, în timp ce majoritatea ţărilor, lovite mult mai tare de acest val cinci, relaxează sau renunţă de tot la măsurile restrictive. La nivelul Uniunii Europene se discută în aceste zile dacă masca aduce mai multe rele decât beneficii. Am curaj să fac şi o previziune. UE va recomanda să se renunţe la purtatul măştii, pentru că beneficiile sunt mult inferioare neajunsurilor pe care le produce această obligativitate.

Răspunsul la întrebarea de ce la noi este altfel, iar renunţarea la starea de alertă, sau necesitate, că nici nu mai ştiu cum îi zice, nu se produce, este foarte simplu. Fiecare zi de prelungire aduce în buzunarele profitorilor pandemiei zeci de milioane de euro. Care sunt furaţi din buzunarele noastre, dar şi ale generaţiilor care vor veni după noi. Stare asta le dă voie să nu mai facă licitaţii. Să-şi dea singuri, lor şi acoliţilor, prin încredinţare directă, banii pe care noi va trebui să-i achităm.

Parchetul General se laudă că a deschis mai multe dosare penale în care cercetează jafurile din pandemie. De deschis, le-a deschis şi deschise au rămas, că de trimis în judecată nu a fost trimis nimeni, deşi unele dintre cauze sunt extrem de simple şi un procuror, chiar nici foarte dibaci, ar fi întocmit rechizitoriul în câteva luni.

Haideţi să ajutăm un pic Parchetul General şi să-i amintim câteva dintre tunurile care, înainte de a bubui cele îndreptate de Putin către Ucraina, au bubuit la noi în buget, de ne-au lăsat lefteri.

Să amintim doar în treacăt de primul scandal, de acum doi ani, la începutul pandemiei. Cele 1,7 milioane de măşti, în valoare de 12 milioane de euro, cumpărate de firma unei bucătărese din judeţul Giurgiu, firmă specializată în vânzarea de cafea la pahar de plastic prin târguri şi iarmaroace. Desigur că biata bucătăreasă habar nu avea nici că trebuie să porţi mască în pandemie, nici de unde se cumpără acestea. Dar a primit contractul prin încredinţare directă, pentru că în mânărie se afla şi  o firmă cu afaceri în domeniul sănătăţii, pe nume Sanimed. Firmă controlată de Cătălin Hideg.

Să mai pomenim de scandalul izoletelor, pe care, „azi le vedem, şi nu e”. Adică s-au dat banii pe ele, degeaba. Vă mai amintiţi de celebra frază, plină de spaimă, care circula la începutul pandemiei? „L-a luat cu izoleta”. Acum, cineva a luat izoletele cu totul. Au fost cumpărate 100 de bucăţi, de la compania Stimpex SA. Prețul total achitat de noi toţi a fost de aproape 2,5 milioane de lei. Zece dintre aceste izolete au fost donate Republicii Moldova. Restul de 90 se află, nu mai ştie nimeni pe unde.

Oricum, medicul Alice Grasu, şefa Serviciului de Ambulanţă Bucureşti, spune că instituţia pe care o conduce nu a primit nicând în dotare vreo izoletă. Cine este firma de unde au fost achiziţionate? Are nişte acţionari cu încregături la vârful puterii, cu care nu o să vă plictisesc. Dar este important să ştim cu cât ne-au furat. În afară de MApN, cu izoletele nefolositoare, firma a mai avut un contract pentru livrarea de autospeciale pentru MAI,  în valoare totală de 5.224.943 de euro. În 2019, când a început nebunia covid, Stimpex a fost una din cele 3 firme, alături de Deltamed și Romprim, care au semnat cu IGSU un contract-cadru cu o valoare totală cuprinsă între 15.841.400 și 17.490.000 euro. Bani pe care, ca şi pe izolete, azi îi vedem şi nu e.

Să reamintim şi de concentratoarele de oxigen. Care ne-au lăsat fără aer, pentru că s-au plătit pe ele bani cu nemiluita, iar cele mai multe nici măcar nu au mai ajuns în Romania.

Ultimul exemplu pe care vi-l dau este din domeniul sportului rege, fotbalul. Alexandru Piţurcă, fiul fostului atacant al naţionalei, Victor Piţurcă, a marcat şi el un gol, care face mai mult dcât toate cele marcate de tatăl său. Dar nu pe terenul de fotbal. Golul lui Alexandru a fost marcat în bugetul MapN şi este în valoare de 3 milioane de euro, pentru 100.000 de măşti. Măşti numite blând „neconforme”. Adică, medicii din spitalele militare unde au fost distribuite au constatat că nu sunt bune de nimic. Nişte cârpe care se rupeau imediat.

Niciuna dintre aceste fapte evidente nu a fost cercetată până acum serios de Panchetul General şi nimeni nu a fost trimis în judecată măcar.

Exemplele la care ne-am referit, unele dintre ele, sunt legale, pentru că respectă actele normative pe care şi le-au dat pentru ei invocând starea de urgenţă, altele se referă la faptul că s-au plătit bani pe lucruri nefolositoare sau lipsite de calitate, iar unele sunt de-a dreptul infracţiuni, aşa cum sunt cele unde s-au dat banii, dar bunurile nu au mai fost aduse în România.

Scuza că nu s-a putut lucra, din cauza pandemiei, aşa cum s-ar lucra în condiţii normale, nu ţine. Vă dau un singur exemplu. Nu au avut timp să rezolve nici un dosar de jefuire a bugetului, dar au avut timp să judece cu celeritate şi să-l bage nevinovat în puşcărie un an de zile, pentru zădărnicirea răspândirii bolilor, pe necăjitul de Strugurel, spălătorul de vase dintr-un restaurant din Costineşti. Pentru ca la final să se dovedească, în urma testului care i-a ieşit negativ, că amărâtul de Strugurel nici măcar covid nu avea.

Nu vă e ruşine, mă nemernicilor!