Oricât de greu ar fi de crezut, umanitatea nu a evoluat prea mult de pe vremea când șarlatanii cutreierau orașele vănzând leacuri care vindecau orice suferință, de la bătături la orbire. Sigur, știința a făcut pași remarcabili în ultima vreme, dar e departe de a deține adevărul absolut, așa că mulți dintre oamenii de rând își pun speranța tot în miracole.

Dovada cea mai bună că oamenii de știință nu se bucură de prea multă încredere printre oamenii de rând vine din America de Sud. De mai bine de un an, în Peru, dar și în țările vecine Columbia și Bolivia, oamenii apelează la dioxidul de clor pentru a preveni infectarea sau a combate Covid-19. Nebunia “leacului miraculos” a căpătat proporții de masă. Există chiar și mișcări care încearcă să forțeze guvernul să recunoască puterea vindecătoare a acestei substanțe.

Un comerț bănos

Interesul pentru dioxidul de clor a crescut constant din 2020 încoace. Și nu e vorba numai de numărul căutărilor pe Google. Sute de pagini care îl oferă au început să apară pe platformele de socializare. Câteva vedete au vorbit despre efectele sale miraculoase, iar unele au reușit chiar să stârnească interesul mass-media.

Andreas Kalcker, unul dintre cei mai mari promotori ai dioxidului de clor, a fost invitat să-și expună ideile în fața jurnaliștilor, parlamentarilor șicadrelor universitare nu numai în Peru, ci și în țări vecine precum Columbia și Bolivia.

E ca și cum am bea înălbitor

Dioxidul de clor nu este numai ineficient împotriva Covid-19, dar poate provoca deshidratare și insuficiență hepatică acută. Ba chiar poate pune viața în pericol. Autoritățile sanitare din întreaga lume îl consideră periculos pentru consumul uman.

Agenția federală americană Food and Drug Administration susțin că a lua dioxid de clor este similar cu a bea înălbitor.

 

O soluție simplă

Dioxidul de clor nu a fost singurul remediu fals care a câștigat popularitate, întrucât lumea a căutat modalități de combatere a pandemiei. Alte substanțe, cum ar fi hidroxiclorochina, interferonul, ivermectina sau azitromicina, au fost, de asemenea, susținute ca modalități posibile de a preveni transmiterea virusului sau de bloca cele mai grave efecte ale acestuia. S-a dovedit că niciunul dintre ei nu a prezentat rezultate concludente împotriva Covid-19.

„Narațiunea vindecărilor false este alimentată de speranță, de această idee că„ am găsit în cele din urmă soluția ”, spune Laura Merchan, cercetător de la Observatorul Democrației de la Universitatea Bogota, care a studiat modul în care informațiile false despre falsuri leacuri răspândite pe Facebook în Columbia.

Acest lucru a fost valabil mai ales la începutul pandemiei, când oamenii de știință știau mult mai puțin despre virus și nu era clar că un vaccin va apărea în curând. „Toate aceste medicamente au utilizări legitime și în toate acestea exista o dovadă care sugerează că ar putea funcționa”, spune Merchan. Într-o situație definită de incertitudinea sa, aceste medicamente au promis o cale de ieșire simplă - de aici și fascinația pe ccare au exercitat-o”, notează BBC.