Mă scoate din sărite mârșevia cu care sunt manipulați niște adolescenți în mult-discutata și controversata problemă a educației sexuale în școli. Dacă în scenă n-ar fi apărut niște copii cu un mesaj pervertit, nu aș fi abordat subiectul atât de întors pe toate fețele. Cu temei, în opinia mea.

Toate informațiile care au ajuns în spațiul public despre cum trebuie să învețe la școală copiii despre sex, masturbare, perversiuni sexuale, despre libertatea copilului de a-și alege identitatea sexuală etc, etc, au creat nemulțumire în rândul majorității părinților. Au subliniat acest lucru sondajele sociologilor.

Părinții, în marea lor majoritate, înțeleg că este nevoie de educație sexuală, dar vor să știe cum și de către cine se va face ea în școli. Sunt destul de reticenți, ba chiar speriați unii, de noianul de informații și păreri din media despre această nouă materie și conținutul ei. Înșiruirea de motive, invocată de politicieni, n-a reușit să le șteargă părinților din prim-planul memoriei informația că fata sau băiatul lor trebuie să pătrundă secretele amorului fizic după o „directivă” de la Bruxelles. Nemulțumirea lor a început să se manifeste în spațiul public, în principal pe rețelele sociale.

Doar asociațiile de părinți, cea națională și cele regionale, nu și-au făcut auzit punctul de vedere. Or fi ocupate cu pregătirea selecției și impunerea manualelor și caietelor speciale în școli, pentru toamna care vine. Poate chiar gândesc deja modele de cărți și caiete speciale pentru noua materie „Educație sexuală” sau „Educație pentru viață”, vândute conform obiceiului în rețeaua de învățământ. Despre această simbioză relațională - Asociația Părinților cu profesorii autori de manuale și cu directorii de școli – poate voi dezvolta altă dată.

A reacționat, ca de obicei, Biserica Ortodoxă. Categorică împotriva unor anumite teme din acest proiect de educație.

„Există deja în școlile din Romania materii (în afară de Biologie) al căror conținut este perfect adecvat predării noțiunilor necesare elevilor pe teme legate de sexualitate (Consiliere și dezvoltare personală, Educație pentru sănătate; Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate; Adolescenţă şi autocunoaştere; Mai întâi caracterul.)

Patriarhia Română, dar și celelalte Biserici din România, pledează ferm pentru disocierea programelor școlare de orice tip de ideologie, precum „ideologia de gen” sau de „recomandările” ideologizant-alienante cuprinse în Documentul Biroului Regional OMS pentru Europa, intitulat „Standarde pentru educația sexuală în Europa – un cadru pentru factorii de decizie politică, specialiști și autorități din domeniul educației și sănătății”, se arată într-un comunicat al BOR.

Inițial nu mi s-a părut că poziția Bisericii a apăsat prea mult pe umerii politicienilor. Însă momentul votului de marți din Senat mi-a arătat că, atunci când vor, parlamentarii noștri știu „să o dea cotită” și să iasă așa cum majoritatea societății o cere sau cum au ei interes. Mai pe șleau spus, PNL și UDMR n-au votat pe placul USR-PLUS, care a fost singura formațiune care a susținut reexaminarea legii, trimisă la Parlament de către președintele Iohannis.

Legea a fost votată, însă disciplina se va numi "Educație sanitară", nu educație sexuală, și va fi materie opțională în clasele V-XII. Iar elevii care doresc sa ia parte la curs trebuie să aibă acordul scris al părinților.

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu și-a prezentat fără rețineri poziția și a explicat ce va urma. În opinia sa, într-o logică fără echivoc, nu se poate vorbi de o oră pe săptămână în care elevii să învețe doar educație sexuală. S-ar epuiza „materia” în 8 ani de școală. De aceea disciplina se va numi „Educație sanitară” și va fi predată doar de specialiști.

„Avem disciplina de educație sanitară, cu componenta de educație sexuală care este foarte echilibrată. Care pornește de la cele mai simple noțiuni, inofensive, așa cum este firesc să fie adaptate vârstei în clasa a V-a și merge până la cele mai sofisticate noțiuni de educație sexuală în clasele terminale de liceu, a XI-a și a XII-a. Această disciplină este parcursă, însă, de un număr foarte mic de elevi. Între 6 și 9%. Este o disciplină opțională”, a explicat Sorin Cîmpeanu, în cadrul unei emisiuni tv.

”Disciplina va fi corelată cu vârsta elevilor, alături de disciplina de educație sanitară, de educație pentru alimentație sănătoasă, de educație juridică, de educație financiară, de toate pe care am putea să le prindem, într-un concept modular sub conceptul Educație pentru viață”, a spus ministrul. Iar premierul Florin Câțu l-a susținut și a punctat:

„Materia Educație pentru viață va fi introdusă obligatoriu, dar părinții care doresc să își retragă copiii din acea clasă vor putea să o facă. Ca ora de religie va funcționa”.

Deci, până la urmă, educația sexuală a devenit în lege educație sanitară și, prin oridin de ministru se va numi Educație pentru viață.

O decizie care ar mulțumi părinții deoarece ar exista siguranța că vor continua să dețină controlul asupra copilului lor. O decizie care ar arăta comunității europene că ne-am aliniat conceptului educațional. Și o decizie care ar acorda un timp de respiro Ministerului Educației și instituțiilor din sistem pentru a identifica și asigura personalul specializat pentru a preda, din toamnă, această disciplină. Gândiți-vă la școlile din mediul rural unde sunt probleme de personal la disciplinele de bază! Și unde s-ar putea să existe și cea mai mare reticență din partea familiilor tradiționale ca să-și dea acordul pentru ca puștii lor să învețe despre amorul dintre persoane de același sex sau că își pot manifesta dorința să fie fetiță în loc de băiat sau invers, sau să nu se regăsească în niciun gen.

Sunt mult mai multe probleme de rezolvat la nivel de organizare și de mentalitate decât adoptarea unei legi sau decizii politice care ne-ar alinia la nivel european și pe linie erotico-sexuală.

Ungaria a rezolvat-o simplu și fără niciun complex, în aceeași zi cu noi, pe 23 iunie, răspunzând unor critici similare celor cu care s-a confruntat România. Agenția de presă MTI a transmis declarația ministrului ungar al justiţiei care neagă încălcarea „drepturilor vreunui grup social” și amintește de existența „Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene care prevede că este dreptul părintelui să stabilească ce fel de educaţie doreşte să ofere copilului său”.

Noi ne-am învățat că politicienii noștri nu-s așa de bățoși și că așteaptă lumină din alte cancelarii în problemele mai „delicate”. În problema de față, lovitura a venit din altă parte, imediat după anunțul făcut de ministrul Educației și de premierul Cîțu privind decizia ca la cursul Educație pentru viață să participe elevii care au acordul scris al părinților.

Iată însă că împotriva opiniei majorității părinților și a deciziei ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu, s-au ridicat asociațiile elevilor din câteva județe! Cinci la număr. În mesajele lor, făcute publice, elevii își arată nemulțumirea pentru că părinților li se dă voie să-i retragă de la orele în care ar învăța despre relațiile intime. Tonul vehement al acestor intervenții este nefiresc pentru niște adolescenți, evident minori și, evident, aflați sub tutela părinților.

Tonul atitudinii demonstrează, încă o dată, că în spatele lor se află niște ONG-iști adulți care îi dirijează în acțiunile cu caracter sau amestec politic. Nu ar fi prima oară. Dar mi se pare o mârșevie să folosești niște adolescenți pentru a-ți implementa proiecte delicate, excluzându-i pe părinți din viața minorilor și/sau să îți dezvolți o rețea logistică pentru o disciplină nouă. Acest gen de manipulare nu are ce căuta în mediul educațional și ar trebui privită situația cu mai multă atenție. Atât de părinți, cât și de autoritățile implicate în viața școlară.

Libertatea de gândire și de acțiune a elevilor trebuie să existe și să fie încurajată, să aibă loc un dialog permanent cu ei. Dar să se împiedice orice fel de perventire, orice fel de manipulare a acestor copii care au plecat pe drumul spre maturitate cu intenții bune. Mi se par relevante formulările din mesajele acestor cinci asociații ale elevilor către ministrul Educației și premier, din care decupez un fragment:

„Deși domnul prim-ministru a declarat, de asemenea, faptul că materia va fi obligatorie, a anunțat că părinții vor putea să își retragă copiii, folosind aceeași practică ca la orele de religie. Asociațiile de elevi critică măsura de retragere a elevilor, deoarece considerăm materia una necesară elevilor”.

„Această materie este arhiimportantă pentru pregătirea elevilor cu scopul adaptării la viața reală. Trebuie încetat de îndată stereotipul creat în jurul acestui subiect, categorizat de societate ca fiind controversat. Nu este nimic anormal, ba chiar, este o materie firească, de cunoștințe generale. Mai mult, sunt necesari profesori pregătiți să predea o materie ce cuprinde subiecte atât de diverse, din diferite arii de interes”.

Nu știu dacă „stereotipul creat în jurul acestui subiect” va înceta, dar sunt sigură că discuția va izbucni și mai virulent în toamnă, când se vor număra „bobocii” în curtea școlilor.